Deşi mai e o lună până la începerea oficială a unei campanii electorale începute demult, candidaţii ies fără sfială cu mic cu mare să vrăjească electoratul. Pe unii îi găsim în cutiile poştale, pe alţii zâmbind de pe câte-un stâlp. Bannerele electorale sau afişele de la europarlamentare spânzură recialte peste peisajul unei Românii în criză de opţiuni. Niciun loc sau moment nu este nepotrivit pentru ca un candidat sau altul să evidenţieze diferenţele dintre el şi ceilalţi. Ca de obicei, sondajele de opinie secrete transpiră în paginile ziarelor şi sunt comentate copios la televizor, cu toate că între un sondaj sau altul sunt deosebiri uriaşe care ies din marja de eroare şi intră în plin basm fantastic.
Moţiunile de cenzură sunt doar nişte şoareci prizăriţi născuţi din creierii acestor munţi de strategie politică. Probabil că nici iniţiatorii nu au sperat la mai mult din partea moţiunii respinse joi, pe tema pachetului de legi asumate săptămâna trecută de guvernul Boc. Au câştigat, însă, chiar mai mult decât şi-au propus, pentru că au ţinut guvernul la rece şi au încălzit microfoanele şi televizoarele la roşu. Odată publicate în Monitorul Oficial, legile vor începe secerişul de toamnă printre bugetari.
Cu judecătorii se pare că s-au încheiat socotelile pentru că joi s-a semnat un mult-disputat pact pentru justiţie. A fost nevoie ca magistraţii să pună lacătul pe uşa tribunalelor, blocând vreme de o lună activitatea celei vechi şi importante puteri în stat, pentru ca partidele să semneze acest document. Semnificativ este că partidul democrat liberal a refuzat semnarea pactului pentru că şi-ar fi asumat astfel şi concluziile lui antiguvernamentale. Poate că stăm prost cu dreptatea, dar justiţia merge înainte. Tot joi Consiliul superior al magistraturii a dat aviz negativ procurorului general Laura Codruţa Kovesi. Dacă ar fi doar acest vot şi nu voinţa preşedintelui Băsescu, dna Kovesi ar trebui să părăsească şefia Parchetului general. Singurul care a susţinut-o a fost ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, ceea ce trădează, odată în plus, fisura căscată între fotoliile celor aflaţi la conducerea sistemului şi temelie.
Valabil şi în educaţie unde sindicaliştii organizează o grevă comică, tocmai pe 5 octombrie, de ziua educaţiei, ameninţând că sunt decişi să meargă mai departe. La urma urmei, ce ar putea pierde? Au pierdut şi sporurile de stress, de rural, gradaţiile de merit şi banii pentru gradele didactice, ba chiar şi ajutorul de înmormântare. Se pare că acolo sus cei cu pâinea şi cuţitul au mâncat pâinea şi se joacă acum cu cuţitul. Ideea grevei generale nu a fost abandonată nici de poliţişti, mai ales pentru că ministrul lor, pentru a le arăta că democraţia funcţionează, i-a pus să-şi reducă ei salariile.
Propunerea preşedintelui Băsescu ca în ziua votului să se decidă structura parlamentului nu a făcut decât să pună paie pe foc. Mai toţi adversarii preşedintelui au spus că această propunere nu are nicio legătură cu România reală pentru că nu supradimensionarea parlamentului ar fi cea mai mare urgenţă şi nici sursa crizei sociale actuale, ci proastele politici sociale şi economice ale guvernului şi jocul derutant al preşedintelui Băsescu, arbitrul scenei politice, dar şi principal atacant, ucenicul vrăjitor care a pornit stihii pe care nu le poate opri. De fapt, mai spun adversarii politici, ideea unui referendum pe tema parlamentului chiar în ziua votului pentru prezidenţiale nu ar fi decât un mod discret al preşedintelui de a cere voturi pentru a-i mai da un mandat de luptă împotriva pretinsei corupţii a parlamentarilor.
Moţiunile de cenzură sunt doar nişte şoareci prizăriţi născuţi din creierii acestor munţi de strategie politică. Probabil că nici iniţiatorii nu au sperat la mai mult din partea moţiunii respinse joi, pe tema pachetului de legi asumate săptămâna trecută de guvernul Boc. Au câştigat, însă, chiar mai mult decât şi-au propus, pentru că au ţinut guvernul la rece şi au încălzit microfoanele şi televizoarele la roşu. Odată publicate în Monitorul Oficial, legile vor începe secerişul de toamnă printre bugetari.
Cu judecătorii se pare că s-au încheiat socotelile pentru că joi s-a semnat un mult-disputat pact pentru justiţie. A fost nevoie ca magistraţii să pună lacătul pe uşa tribunalelor, blocând vreme de o lună activitatea celei vechi şi importante puteri în stat, pentru ca partidele să semneze acest document. Semnificativ este că partidul democrat liberal a refuzat semnarea pactului pentru că şi-ar fi asumat astfel şi concluziile lui antiguvernamentale. Poate că stăm prost cu dreptatea, dar justiţia merge înainte. Tot joi Consiliul superior al magistraturii a dat aviz negativ procurorului general Laura Codruţa Kovesi. Dacă ar fi doar acest vot şi nu voinţa preşedintelui Băsescu, dna Kovesi ar trebui să părăsească şefia Parchetului general. Singurul care a susţinut-o a fost ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, ceea ce trădează, odată în plus, fisura căscată între fotoliile celor aflaţi la conducerea sistemului şi temelie.
Valabil şi în educaţie unde sindicaliştii organizează o grevă comică, tocmai pe 5 octombrie, de ziua educaţiei, ameninţând că sunt decişi să meargă mai departe. La urma urmei, ce ar putea pierde? Au pierdut şi sporurile de stress, de rural, gradaţiile de merit şi banii pentru gradele didactice, ba chiar şi ajutorul de înmormântare. Se pare că acolo sus cei cu pâinea şi cuţitul au mâncat pâinea şi se joacă acum cu cuţitul. Ideea grevei generale nu a fost abandonată nici de poliţişti, mai ales pentru că ministrul lor, pentru a le arăta că democraţia funcţionează, i-a pus să-şi reducă ei salariile.
Propunerea preşedintelui Băsescu ca în ziua votului să se decidă structura parlamentului nu a făcut decât să pună paie pe foc. Mai toţi adversarii preşedintelui au spus că această propunere nu are nicio legătură cu România reală pentru că nu supradimensionarea parlamentului ar fi cea mai mare urgenţă şi nici sursa crizei sociale actuale, ci proastele politici sociale şi economice ale guvernului şi jocul derutant al preşedintelui Băsescu, arbitrul scenei politice, dar şi principal atacant, ucenicul vrăjitor care a pornit stihii pe care nu le poate opri. De fapt, mai spun adversarii politici, ideea unui referendum pe tema parlamentului chiar în ziua votului pentru prezidenţiale nu ar fi decât un mod discret al preşedintelui de a cere voturi pentru a-i mai da un mandat de luptă împotriva pretinsei corupţii a parlamentarilor.
