Una din priorităţile noii guvernări o constituie relansarea politicii externe. Comuniştii au lăsat în urma lor un dezastru. Relaţia cu Uniunea Europeană a fost redusă la nivelul unor schimburi de amabilităţi fără finalitate. Bruxelles-ul a refuzat să sprijine o guvernare incapabilă să se comporte potrivit normelor europene. Noua putere porneşte cu un avantaj de imagine şi de simpatie, cum poate nici o altă administraţie post-sovietică din Moldova, însă creditul de care se bucură va trebui confirmat prin fapte. Din uriaşul spectru de probleme implicat de relaţia noilor guvernanţi cu Uniunea Europeană, aş evidenţia nevoia liberalizării regimului de circulaţie a moldovenilor în Occident.
Comuniştii ne-au vorbit in aceşti ani despre demnitate, statalitate, s-au umilit in fata ruşilor, au bruscat şi ofensat România – ţară europeana –, dar nu au făcut nimic pentru a obţine un regim de vize mai uman pentru moldoveni. În tot acest timp au proliferat reţelele de traficanţi, care s-au îmbogăţit organizând emigrarea ilegală a zeci, poate a sute de mii de oameni. Disperaţi, basarabenii merg pe mâna acestor gangsteri, îşi pun viaţa în pericol, împrumută mari sume de bani şi după aceea, în Occident, muncesc din greu pentru a restitui datoriile. Presa e plină de asemenea drame. Migraţia moldovenească a generat deja folclor, a inspirat texte literare şi piese de teatru.
Una dintre categoriile cele mai urgisite de actualul statut discriminator al cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar sunt tinerii studioşi. Voi relata pe scurt cazul cvasi-halucinant al unui doctorand basarabean, o persoană foarte cultivată, care a trebuit să înfrunte un adevărat calvar pentru a ajunge la studii în Belgia. Ambasada acestei ţări de la Bucureşti, care are în custodie şi Republica Moldova, i-a cerut între multe alte documente un cazier judiciar pentru ultimii 5 ani. Ceea ce înseamnă, în cazul acestui tânăr, caziere din Moldova, România, Franţa şi Germania, adică statele în care s-a aflat cu burse în această perioada. Cazierele trebuie traduse în franceză, iar fiecare traducere să fie apostilată de Ministerul Justiţiei. Or, Ministerul de Justiţie moldovean nu pune apostile pe caziere eliberate de alte state. Aşa încât tânărul nostru s-a văzut nevoit să meargă în fiecare din capitalele respective - la Bucureşti, Paris şi Berlin – pentru a obţine înscrisurile necesare. În plus, fiind născut în sudul Basarabiei – teritoriu aflat azi sub jurisdicţia Ucrainei - tânărul a trebuit să-şi traducă şi legifereze la Chişinău şi certificatul de naştere, care este ucrainean. Însă, aşa cum spuneam mai devreme, întrucât Ministerul Justiţiei din Moldova nu avizează certificate străine, doctorandul nostru a trebuit să plece tocmai la Kiev pentru a-şi rezolva problema…
Ce să mai spunem? Suntem în plin Kafka: după 20 de ani de la căderea comunismului previziunile terifiante ale genialului scriitor s-au materializat în Republica Moldova… ca „ţară luată separat” (vorba lui Lenin). Culmea absurdului este că tânărul basarabean despre care v-am povestit este deja înscris la Universitatea din Bruxelles, unde ar trebui să sosească în cel mai scurt timp, pentru a nu rata începutul anului de studii. Însă funcţionarii de la ambasada Belgiei nu se lasă înduplecaţi, ei respectă procedurile. Aceasta e problema: procedurile, bată-le vina. Poate le-am depăşi mai uşor, dacă în Moldova guvernanţii ar începe să-şi respecte angajamentele electorale. Atunci şi Europa ar fi mai primitoare.
Comuniştii ne-au vorbit in aceşti ani despre demnitate, statalitate, s-au umilit in fata ruşilor, au bruscat şi ofensat România – ţară europeana –, dar nu au făcut nimic pentru a obţine un regim de vize mai uman pentru moldoveni. În tot acest timp au proliferat reţelele de traficanţi, care s-au îmbogăţit organizând emigrarea ilegală a zeci, poate a sute de mii de oameni. Disperaţi, basarabenii merg pe mâna acestor gangsteri, îşi pun viaţa în pericol, împrumută mari sume de bani şi după aceea, în Occident, muncesc din greu pentru a restitui datoriile. Presa e plină de asemenea drame. Migraţia moldovenească a generat deja folclor, a inspirat texte literare şi piese de teatru.
Una dintre categoriile cele mai urgisite de actualul statut discriminator al cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar sunt tinerii studioşi. Voi relata pe scurt cazul cvasi-halucinant al unui doctorand basarabean, o persoană foarte cultivată, care a trebuit să înfrunte un adevărat calvar pentru a ajunge la studii în Belgia. Ambasada acestei ţări de la Bucureşti, care are în custodie şi Republica Moldova, i-a cerut între multe alte documente un cazier judiciar pentru ultimii 5 ani. Ceea ce înseamnă, în cazul acestui tânăr, caziere din Moldova, România, Franţa şi Germania, adică statele în care s-a aflat cu burse în această perioada. Cazierele trebuie traduse în franceză, iar fiecare traducere să fie apostilată de Ministerul Justiţiei. Or, Ministerul de Justiţie moldovean nu pune apostile pe caziere eliberate de alte state. Aşa încât tânărul nostru s-a văzut nevoit să meargă în fiecare din capitalele respective - la Bucureşti, Paris şi Berlin – pentru a obţine înscrisurile necesare. În plus, fiind născut în sudul Basarabiei – teritoriu aflat azi sub jurisdicţia Ucrainei - tânărul a trebuit să-şi traducă şi legifereze la Chişinău şi certificatul de naştere, care este ucrainean. Însă, aşa cum spuneam mai devreme, întrucât Ministerul Justiţiei din Moldova nu avizează certificate străine, doctorandul nostru a trebuit să plece tocmai la Kiev pentru a-şi rezolva problema…
Ce să mai spunem? Suntem în plin Kafka: după 20 de ani de la căderea comunismului previziunile terifiante ale genialului scriitor s-au materializat în Republica Moldova… ca „ţară luată separat” (vorba lui Lenin). Culmea absurdului este că tânărul basarabean despre care v-am povestit este deja înscris la Universitatea din Bruxelles, unde ar trebui să sosească în cel mai scurt timp, pentru a nu rata începutul anului de studii. Însă funcţionarii de la ambasada Belgiei nu se lasă înduplecaţi, ei respectă procedurile. Aceasta e problema: procedurile, bată-le vina. Poate le-am depăşi mai uşor, dacă în Moldova guvernanţii ar începe să-şi respecte angajamentele electorale. Atunci şi Europa ar fi mai primitoare.
