Linkuri accesibilitate

Migraţia - remitenţe bancare, sociale şi politice


Migranţi afgani la Calais
Migranţi afgani la Calais

The Economist: volumul remitenţelor a depăşit cu mult în 2008 volumul ajutoarelor occidentale

În ce măsură acționează muncitorii migranți, prin banii trimiși acasă, drept catalizatori ai dezvoltării țărilor din care au plecat? Revista britanică Economist, care și-a propus să răspundă la această întrebare într-un articol recent, a aflat că, în afară de transferurile bănești, “remitențele sociale și politice” joacă un rol important, dar efectele lor sunt greu de măsurat.

După atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001, scrie Economist, autoritățile din Statele Unite și alte țări au început să urmărească transferurile de bani transfrontaliere ale migranților, în speranță să dea de teroriști. Regulamentele au fost înăsprite pentru agențiile specializate în transferul de bani. Nu au fost descoperite multe despre teroriști, dar au apărut numeroase informații noi despre latura economică a migrației. Experții în problemele migrației au căpătat un tablou clar al impactului pe care munca în străinătate a celor aproximativ 200 de milioane de migranți îl are asupra vieții celor rămași acasă. Un impact puternic și benefic, după cum se constată.

Desigur, migranții își ajută țările natale trimițînd acasă sume imense. Așa numitele remitențe trimise țărilor sărace de armate de dădace, spălători de vase, ambalatori și instalatori depășesc volumul ajutoarelor occidentale. Banca Mondială a calculat că muncitorii străini au transferat anul trecut din țările mai bogate în cele mai sărace suma de 328 de miliarde de dolari, mai mult decât dublu față de ajutoarele de 120 de miliarde trimise de țările membre ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD). Numai India a primit din partea diasporei 52 de miliarde de dolari, mai mult decât suma investițiilor străine.

Oricât de impresionante sunt aceste cifre, să măsori impactul lor real este dificil, scrie Economist. Nu toți banii ajung la cei mai nevoiași. Țări cu venituri medii ca Polonia și Mexicul sunt recipienți importanți. Țări sărace și izolate, mai ales din Africa, exportă mai puțini migranți. Chiar și atunci când remitențele ajung în țările sărace, de ele nu se bucură neapărat cei mai săraci. Așa cum mulți migranți pentru a pleca din țară au nevoie de fonduri și educație, este de presupus că familiile lor nu sunt cele mai sărace.

Cu toate acestea, remitențele sunt un mijloc eficace, de piață, pentru îndreptarea fluxurilor financiare spre cei aflați în dificultate. Esențial este faptul că banii nu sunt canaliziți prin intermediul ONG-urilor sau funcționarilor publici care absorb și irosesc o mare parte din ajutoarele umanitare, iar funcționarii corupți nu pot fura din aceste fonduri. Noile tehnologii, mai ales telefoanele mobile și serviciile bancare prin internet, precum și competiția dintre agențiile pentru transferuri fac schimbul de bani între indivizi mai simplu, mai sigur și mai ieftin.

Chiar și dacă anumite sume sunt “irosite” pe bunuri de consum, influxurile de capital sporesc cererea în economiile recipiente și le sporesc prețioasele rezervele valutare. O parte din remitențe sunt folosite pentru educație și ocrotirea sănătății. Pe măsură ce banii migranților reduc sărăcia într-o familie, copii petrec mai mult timp la școală, alimentația se îmbunătățește, se nasc copii mai sănătoși.

Migraţia a încetat să fie o problemă şi a devenit un factor de dezvoltare a ţărilor sărace
Dincolo de remitențe, contribuie oare emigranții pe alte căi la sporirea prosperității în țările lor? Revista Economist scrie că un ultim raport ONU despre dezvoltarea lumii, publicat pe 5 octombrie, încearcă sugereze că da. Raportul nu mai vorbește despre migrație ca despre o problemă care trebuie rezolvată. Dimpotrivă, el argumentează nevoia liberei circulații a forței de muncă prin faptul că ea contribuie la dezvoltarea țărilor sărace.

Cel mai evident lucru, spun autorii raportului citat de Economist, este acela că majoritatea migranților se îndreaptă către țări unde viața lor devine mai bogată, mai sănătoasă, mai îndelungată, cu un nivel al educației mai înalt decât ar fi fost. Ei trimit acasă nu doar bani. Demetrios Papademetriou, șeful Institutului de la Washington pentru Politicile Migrației spune că “transferurile de cunoștințe, remitențele sociale și politice” sunt foarte importante. El și alți observatori ai fenomenelor migraționiste își îndreaptă atenția dinspre transferul de capital spre cel de idei.

Este greu să se demonstreze ceva, dar există cazuri când revenirea migranților la scară mare coincide cu schimbări politice și economice, pe care probabil le amplifică. Mulți turci, greci și portughezi care au lucrat în Europa de nord în anii 1960 și 1970 au revenit acasă pe măsură ce țările de baștină deveneau mai libere. Astăzi, mulți emigranți din India în Statele Unite și alte țări exercită presiuni pentru un nivel mai mare de transparență și un cadru legislativ mai simplu pentru începerea unei afaceri în India. Pe măsură ce autoritățile indiene au răspuns acestor cereri, nivelul de remitențe și investiții a crescut. Alte guverne, tot mai conștiente de banii veniți din diasporă, pot urma acest exemplu.

Țările Africii de vest doresc să atragă banii emigranților din Europa și America oferindu-le garanții pentru investiții și un mediu de afaceri mai primitor. În alte cazuri, mai ales în America Centrală, guvernele și autoritățile locale au început să ofere investiții publice pe măsură dacă emigranții acceptă să finanțeze proiecte mici cum ar fi repararea școlilor și construcția drumurilor. Cunoscută drept schema “4-4-1”, această idee are scopul să mărească impactul remitențelor la nivelul unor întregi comunități. Unele țări donatoare ca Suedia și Canada se întreabă totuși dacă remitențele și ajutoarele trebuie puse în același pachet.

Desigur, continua Economist, migrația are și părțile ei negative pentru dezvoltare. Muncitorii bine pregătiți părăsind țările sărace constituie în mod evidend un exod al creierilor. De asemenea, nu este sigur dacă impactul migranților asupra țărilor de origine va continua să crească. Aproximativ 3% din populația lumii locuiește în străinătate, o cotă care aproape că nu a crescut în ultimii ani, în ciuda saltului în cifre reale. Banca Mondială spune că remitențele bănești, care par să fi crescut în ultimul deceniu ( înclusiv datorită unor date statistice mai bune), ar fi ajuns la punctul lor culminant în 2008.

Un studiu făcut de OECD în luna iunie a constatat că migranții au mult de suferit de pe urma recesiunii în economiile prospere. În toate țările bogate există semne că noile influxuri de imigranți au slăbit, iar mulți dintre ei nu-și mai găsesc de lucru. În Spania, rata șomajului printre muncitorii străini a crescut până la 28 la sută în al doilea trimestru al anului, față de 18 la sută – rata șomajului printre spanioli. Revista Economist mai scrie că mulți emigrați în Irlanda și Marea Britanie proveniți, de exemplu, din Polonia au preferat să se întoarcă acasă.

Cu toate efectele bune pe care le are, astăzi nu este clar care este potențialul viitor al migrației pentru reducerea sărăciei în lume, îl citează la final revista Economist pe un reprezentant al OECD.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG