Mîine la Chişinău soseşte o misiune a Fondului Monetar Internaţional pentru negocierea condiţiilor de creditare a Republicii Moldova, bani de care statul are nevoie urgentă pentru a face faţă crizei economice şi bugetare. Semnarea unui nou acord de colaborare cu FMI, cel vechi, amintim, a expirat în luna mai, va debloca relaţiile cu alţi donatori externi, fiind şi un semnal pozitiv pentru investitorii străini. Despre nuanţele negocierilor cu FMI vom discuta în această dimineaţă cu fostul ministru de finanţe, Mihai Manole, fost ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite şi reprezentant pe lîngă principalele instituţii financiare internaţionale.
Radu Benea: Am să vă adresez întrebările împreună cu colega mea, Valeria Viţu. Mai întîi, însă, ar fi de menţionat că misiunea încă n-a venit, dar reprezentanţi ai autorităţilor de diferit nivel au şi făcut aprecieri dintre cele mai diferite: de la faptul că ar exista o deschidere absolută din partea FMI faţă de noua putere de la Chişinău, pînă la cea mai recentă, pe care am şi pomenit-o în titluri, a preşedintelui interimar Mihai Ghimpu că susţinerea financiară va fi condiţionată de FMI în modul cel mai dur, dar Moldova n-are de ales. V-aş întreba, deci, dle Manole, dacă Republica Moldova ar putea într-adevăr să aibă un tratament mai blînd din partea FMI?
Mihai Manole: Într-adevăr, comentariile sunt foarte diferite, începând de la faptul că am putea primi un sac cu bani, până la condiţiile care ar putea fi foarte dure. Dar eu cred că adevărul este undeva la mijloc. Pe de o parte, relaţiile cu FMI depind de dorinţa de a colabora cu această instituţie financiară internaţională, pe de altă parte, nu vin banii direct pentru toate necesităţile de la FMI. Relaţiile bune cu FMI şi realizarea programului de activitate este un lucru bun. De asemenea, este binevenit să avem relaţii bune şi cu alţi donatori străini pentru a atrage investiţiile străine. Acest program şi realizarea lui demonstrează o stabilitate economică, politică şi posibilitatea de a veni cu investiţii în R. Moldova. Dacă ar fi să vorbim la capitolul conlucrare – în componenţa misiunii intră specialişti din diferite domenii - sistemul bancar, politică fiscală, indici macro-economici şi aici mă refer la Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională. Noi putem să facem trimitere la un exemplu istoric. Banca de Economii, sistemul bancar – anul 1999. Fondul Monetar punea o singură condiţie - poate fi statul ca acţionar dar nu poate avea alte drepturi decât cele prevăzute de legislaţie. Deci, ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost deja privatizarea Băncii.
Radu Benea: Dle Manole, cer scuze că întrerup dar în regiune, dacă ne uităm un pic, condiţiile FMI-ului au fost adesea apreciate ca fiind sufocante şi chiar dăunătoare. În Serbia – concedierea a 20 la sută din funcţionarii publici, în Ungaria, Letonia, România şi Ucraina – măsuri ce au dus nu numai la creşterea şomajului dar şi la înăsprirea politicilor fiscale şi îngreunarea exportului. Ce alte condiţii ar putea să ceară Moldova ca să găsească înţelegere la FMI?
Mihai Manole: Noi ar trebui pe de o parte, să acceptăm situaţia existentă din R. Moldova şi să primim bani. Ceea ce aţi menţionat Dvs, sunt nişte rezultate a negocierii, a conlucrării misiunii cu echipele din ţările menţionate şi apoi începe analiza situaţiei din ţară. Dar scopul principal al programului este de a obţine nişte rezultate pozitive în dezvoltarea macro-economică, ceea ce ţine de nivelul inflaţiei, de creşterea produsului intern-brut. Dar acesta poate fi legat cu diminuarea cheltuielilor în sfera bugetară, cu unele modificări cât ţine de problemele sociale. După negocieri, noi vom afla. De obicei, aceast program este publicat pe site-ul reprezentanţei FMI la Chişinău. Vor fi unele condiţii. În opinia mea, nu tot timpul echipa anterioară a luat măsuri corecte. Ceea ce se comenta era opinia unei părţi dar noi rar aflam poziţia FMI-ului. Dar acum vom avea posibilitate să ştim ceea ce ţine de politica fiscală, de economie, ce facem cu problemele sociale şi aşa mai departe.
Radu Benea: În principiu, anumite condiţii se ştiu, ele sunt standard cumva la FMI cum ar fi reducerea cheltuielilor. Dar se ştie, pe de altă parte, că fosta guvernare a operat deja modificări în acest domeniu, au fost reduse nevoile administrative cu vreo 20 la sută. Mai rămîn cheltuielile de salarii şi pensii…
Mihai Manole: Fosta echipă a menţionat că FMI a pus unele condiţii neacceptabile, ceea ce ţine de vârsta de pensionare. Eu nu cred că am putea să primim bani fără a avea o temă pentru acasă. În mare măsură va depinde şi de competenţa echipei care va negocia, care va putea convinge, pentru că, acolo se lucrează cu cifre iar cifrele vorbesc foarte elocvent despre situaţia existentă şi atunci cînd va fi acest program negociat, discutat şi aprobat, vom cunoaşte condiţiile concrete.Vă spuneam ceva mai sus că s-a schimbat situaţia. Dacă noi porneam în sistemul bancar de la rolul statului ca acţionar, apoi privatizarea, astăzi avem total o nouă situaţie. Dacă luăm politica fiscală, noi am vorbit mult de cota zero pe impozitul la profit. Cred că nu este corect când spune fosta echipă că asta este condiţia investiţiilor străine. Nu doar asta. Cred că în primul rând este vorba de stabilitatea politică, economică şi alţi factori care contribuie la atragerea investiţiilor străine. Putem să ne referim la macro-economie, creşterea PIB-ului sau descreşterea PIB-ului.
Valeria Viţu: După părerea dvs, care ar putea fi cea mai dificilă condiţie din partea FMI-ului?
Mihai Manole: Cea mai dificilă condiţie cred că va fi cea legată de veniturile bugetare şi finanţarea sferei sociale. De exemplu, situaţia din domeniul educaţiei - a fost micşorat numărul locurilor cu plată, creşte numărul locurilor finanţate de la buget. Bugetul trebuie să finanţeze doar atât de cât este nevoie. Are nevoie de pedagogi, finanţează pregătirea pedagogilor. În rest, trebuie să avem un principiu de economie de bază. Cred că vor fi discutate şi problemele ce ţin de asistenţa medicală obligatorie. Dacă am face trimitere la concluziile Curţii de Conturi, situaţia este drastică în acest domeniu şi au fost şi unele remanieri de cadre. Ar putea fi discutată şi problema pensiilor pentru că, noi suntem unica ţară care nu am început reformarea sistemului de pensionare. Noi astăzi nu mai avem mijloace pentru a opera majorări a pensiilor. Avem cel mai mic nivel al pensiilor medii din regiune.
Radu Benea: Dle Manole, aţi putea să aduceţi un exemplu când măsurile cerute de FMI au adus nişte rezultate concrete?
Mihai Manole: Astăzi, în opinia mea, avem o situaţie complicată. Crearea economiei bazate pe consum – mă refer la ponderea impozitelor indirecte în veniturile bugetare. Am distrus economia naţională. Nu cred că mai sunt ţări în regiune care ar avea o asemenea situaţie. Şi aici ar trebui să fie adoptate măsuri. Un exemplu ar fi în domeniul politicii fiscale. În ultimii ani,au fost luate decizii care au schimbat situaţia dar aici nu a fost implicată misiunea FMI-ului, ci echipa a luat decizii.
Radu Benea: Credeţi că ar putea să se producă o majorare a TVA-ului?
Mihai Manole: Dacă ar fi să luăm ţările din regiune, spre exemplu Ungaria, de la 20 la 25. Majorarea TVA-ului pe de o parte...
Radu Benea: Dar la noi nu ar putea duce asta şi la creşterea preţurilor?
Mihai Manole: Majorarea cotei TVA-ului va contribui la creşterea preţurilor. Astăzi nu văd o altă cale - cota zero la impozitul pe profit... dar aici trebuie să fim foarte atenţi. Nu a fost decizia corectă dar ea a fost adoptată. Sunt agenţi economici concreţi care lucrează, activează. Ei au acceptat regulile de joc, impuse de echipă. Cred că TVA-ul ar fi una din căile posibile şi ea poate fi înaintată pentru că alte surse locale, sunt foarte puţine.
Radu Benea: Şi o ultimă întrebare, reprezentanţi ai autorităţilor spun că fără sprijinul financiar al FMI, Moldova riscă să dea faliment şi că vor încerca să convingă FMI-ul de faptul că singura modalitate de depăşire a crizei, pentru state în tranziţie cum e Moldova ar fi majorarea deficitului bugetar, adică împrumuturi noi pentru plata salariilor şi pensiilor, pînă trece criza. Dvs ce părere aveţi despre o asemenea strategie?
Mihai Manole: Deficitul bugetar este o durere de cap. Ce înseamnă deficit bugetar? Înseamnă că împrumuţi. Cât poţi împrumata, cât au încredere. Dar este şi aici o limită. De exemplu, Uniunea Europeană limitează acest indicator pentru fiecare ţară. Aşa e şi în cazul nostru – noi putem împrumuta atât cât vom putea deservi şi rambursa. Eu nu cred că va fi unica cale creşterea deficitului bugetar. Ar putea fi schimbarea politicii faţă de echipa veche. Ar putea fi deficitul bugetar ca una din sursele de depăşire a situaţiei dar nu unica.
Radu Benea: Adică, în funcţie de cum va fi gestionat acest deficit bugetar.
Mihai Manole: Da. Eu cred că deficitul bugetar va fi unica soluţie de a depăşi situaţia. Noi trebuie să facem ceva în sectorul real al economiei.
Radu Benea: Am să vă adresez întrebările împreună cu colega mea, Valeria Viţu. Mai întîi, însă, ar fi de menţionat că misiunea încă n-a venit, dar reprezentanţi ai autorităţilor de diferit nivel au şi făcut aprecieri dintre cele mai diferite: de la faptul că ar exista o deschidere absolută din partea FMI faţă de noua putere de la Chişinău, pînă la cea mai recentă, pe care am şi pomenit-o în titluri, a preşedintelui interimar Mihai Ghimpu că susţinerea financiară va fi condiţionată de FMI în modul cel mai dur, dar Moldova n-are de ales. V-aş întreba, deci, dle Manole, dacă Republica Moldova ar putea într-adevăr să aibă un tratament mai blînd din partea FMI?
Mihai Manole: Într-adevăr, comentariile sunt foarte diferite, începând de la faptul că am putea primi un sac cu bani, până la condiţiile care ar putea fi foarte dure. Dar eu cred că adevărul este undeva la mijloc. Pe de o parte, relaţiile cu FMI depind de dorinţa de a colabora cu această instituţie financiară internaţională, pe de altă parte, nu vin banii direct pentru toate necesităţile de la FMI. Relaţiile bune cu FMI şi realizarea programului de activitate este un lucru bun. De asemenea, este binevenit să avem relaţii bune şi cu alţi donatori străini pentru a atrage investiţiile străine. Acest program şi realizarea lui demonstrează o stabilitate economică, politică şi posibilitatea de a veni cu investiţii în R. Moldova. Dacă ar fi să vorbim la capitolul conlucrare – în componenţa misiunii intră specialişti din diferite domenii - sistemul bancar, politică fiscală, indici macro-economici şi aici mă refer la Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională. Noi putem să facem trimitere la un exemplu istoric. Banca de Economii, sistemul bancar – anul 1999. Fondul Monetar punea o singură condiţie - poate fi statul ca acţionar dar nu poate avea alte drepturi decât cele prevăzute de legislaţie. Deci, ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost deja privatizarea Băncii.
Radu Benea: Dle Manole, cer scuze că întrerup dar în regiune, dacă ne uităm un pic, condiţiile FMI-ului au fost adesea apreciate ca fiind sufocante şi chiar dăunătoare. În Serbia – concedierea a 20 la sută din funcţionarii publici, în Ungaria, Letonia, România şi Ucraina – măsuri ce au dus nu numai la creşterea şomajului dar şi la înăsprirea politicilor fiscale şi îngreunarea exportului. Ce alte condiţii ar putea să ceară Moldova ca să găsească înţelegere la FMI?
Mihai Manole: Noi ar trebui pe de o parte, să acceptăm situaţia existentă din R. Moldova şi să primim bani. Ceea ce aţi menţionat Dvs, sunt nişte rezultate a negocierii, a conlucrării misiunii cu echipele din ţările menţionate şi apoi începe analiza situaţiei din ţară. Dar scopul principal al programului este de a obţine nişte rezultate pozitive în dezvoltarea macro-economică, ceea ce ţine de nivelul inflaţiei, de creşterea produsului intern-brut. Dar acesta poate fi legat cu diminuarea cheltuielilor în sfera bugetară, cu unele modificări cât ţine de problemele sociale. După negocieri, noi vom afla. De obicei, aceast program este publicat pe site-ul reprezentanţei FMI la Chişinău. Vor fi unele condiţii. În opinia mea, nu tot timpul echipa anterioară a luat măsuri corecte. Ceea ce se comenta era opinia unei părţi dar noi rar aflam poziţia FMI-ului. Dar acum vom avea posibilitate să ştim ceea ce ţine de politica fiscală, de economie, ce facem cu problemele sociale şi aşa mai departe.
Radu Benea: În principiu, anumite condiţii se ştiu, ele sunt standard cumva la FMI cum ar fi reducerea cheltuielilor. Dar se ştie, pe de altă parte, că fosta guvernare a operat deja modificări în acest domeniu, au fost reduse nevoile administrative cu vreo 20 la sută. Mai rămîn cheltuielile de salarii şi pensii…
Mihai Manole: Fosta echipă a menţionat că FMI a pus unele condiţii neacceptabile, ceea ce ţine de vârsta de pensionare. Eu nu cred că am putea să primim bani fără a avea o temă pentru acasă. În mare măsură va depinde şi de competenţa echipei care va negocia, care va putea convinge, pentru că, acolo se lucrează cu cifre iar cifrele vorbesc foarte elocvent despre situaţia existentă şi atunci cînd va fi acest program negociat, discutat şi aprobat, vom cunoaşte condiţiile concrete.Vă spuneam ceva mai sus că s-a schimbat situaţia. Dacă noi porneam în sistemul bancar de la rolul statului ca acţionar, apoi privatizarea, astăzi avem total o nouă situaţie. Dacă luăm politica fiscală, noi am vorbit mult de cota zero pe impozitul la profit. Cred că nu este corect când spune fosta echipă că asta este condiţia investiţiilor străine. Nu doar asta. Cred că în primul rând este vorba de stabilitatea politică, economică şi alţi factori care contribuie la atragerea investiţiilor străine. Putem să ne referim la macro-economie, creşterea PIB-ului sau descreşterea PIB-ului.
Valeria Viţu: După părerea dvs, care ar putea fi cea mai dificilă condiţie din partea FMI-ului?
Mihai Manole: Cea mai dificilă condiţie cred că va fi cea legată de veniturile bugetare şi finanţarea sferei sociale. De exemplu, situaţia din domeniul educaţiei - a fost micşorat numărul locurilor cu plată, creşte numărul locurilor finanţate de la buget. Bugetul trebuie să finanţeze doar atât de cât este nevoie. Are nevoie de pedagogi, finanţează pregătirea pedagogilor. În rest, trebuie să avem un principiu de economie de bază. Cred că vor fi discutate şi problemele ce ţin de asistenţa medicală obligatorie. Dacă am face trimitere la concluziile Curţii de Conturi, situaţia este drastică în acest domeniu şi au fost şi unele remanieri de cadre. Ar putea fi discutată şi problema pensiilor pentru că, noi suntem unica ţară care nu am început reformarea sistemului de pensionare. Noi astăzi nu mai avem mijloace pentru a opera majorări a pensiilor. Avem cel mai mic nivel al pensiilor medii din regiune.
Radu Benea: Dle Manole, aţi putea să aduceţi un exemplu când măsurile cerute de FMI au adus nişte rezultate concrete?
Mihai Manole: Astăzi, în opinia mea, avem o situaţie complicată. Crearea economiei bazate pe consum – mă refer la ponderea impozitelor indirecte în veniturile bugetare. Am distrus economia naţională. Nu cred că mai sunt ţări în regiune care ar avea o asemenea situaţie. Şi aici ar trebui să fie adoptate măsuri. Un exemplu ar fi în domeniul politicii fiscale. În ultimii ani,au fost luate decizii care au schimbat situaţia dar aici nu a fost implicată misiunea FMI-ului, ci echipa a luat decizii.
Radu Benea: Credeţi că ar putea să se producă o majorare a TVA-ului?
Mihai Manole: Dacă ar fi să luăm ţările din regiune, spre exemplu Ungaria, de la 20 la 25. Majorarea TVA-ului pe de o parte...
Radu Benea: Dar la noi nu ar putea duce asta şi la creşterea preţurilor?
Mihai Manole: Majorarea cotei TVA-ului va contribui la creşterea preţurilor. Astăzi nu văd o altă cale - cota zero la impozitul pe profit... dar aici trebuie să fim foarte atenţi. Nu a fost decizia corectă dar ea a fost adoptată. Sunt agenţi economici concreţi care lucrează, activează. Ei au acceptat regulile de joc, impuse de echipă. Cred că TVA-ul ar fi una din căile posibile şi ea poate fi înaintată pentru că alte surse locale, sunt foarte puţine.
Radu Benea: Şi o ultimă întrebare, reprezentanţi ai autorităţilor spun că fără sprijinul financiar al FMI, Moldova riscă să dea faliment şi că vor încerca să convingă FMI-ul de faptul că singura modalitate de depăşire a crizei, pentru state în tranziţie cum e Moldova ar fi majorarea deficitului bugetar, adică împrumuturi noi pentru plata salariilor şi pensiilor, pînă trece criza. Dvs ce părere aveţi despre o asemenea strategie?
Mihai Manole: Deficitul bugetar este o durere de cap. Ce înseamnă deficit bugetar? Înseamnă că împrumuţi. Cât poţi împrumata, cât au încredere. Dar este şi aici o limită. De exemplu, Uniunea Europeană limitează acest indicator pentru fiecare ţară. Aşa e şi în cazul nostru – noi putem împrumuta atât cât vom putea deservi şi rambursa. Eu nu cred că va fi unica cale creşterea deficitului bugetar. Ar putea fi schimbarea politicii faţă de echipa veche. Ar putea fi deficitul bugetar ca una din sursele de depăşire a situaţiei dar nu unica.
Radu Benea: Adică, în funcţie de cum va fi gestionat acest deficit bugetar.
Mihai Manole: Da. Eu cred că deficitul bugetar va fi unica soluţie de a depăşi situaţia. Noi trebuie să facem ceva în sectorul real al economiei.
