Anatol Plugaru nascut la 22 mai 1951 in satul Pragila, Floresti. Scoala pedagogica din Calarasi. Facultatea de drept USM. Mai multi ani a activat in cadrul organelor de drept, deputat in primul parlament, Ministru al Securitatii de Stat, sef adjunct al sectiei organelor administrative al CC al PCUS. Actualmente om de afaceri. Pasionat de muzica, cinematografie, literatura.
Luni 19.10.2009
Aseară
Aseară l-am întîlnit pe Valeriu Jereghi întors din Europa cea liberă cu un coşcojemite „Eurasmus-Euromedia” pentru „Arrivederci”. De ce coşcojemite? Pentru că:
1. pînă la strălucirea de la Viena filmul şi autorul lui au fost aplaudaţi în Parlamentul European.
2. au luat trei din cele nouă premii ale festivalului internaţional de la Marea Azov.
3. au pus mîina (!) pe „Gran Prix” la Festivalul euroasiatic de la Moscova.
EUROPA – ASIA şi MOLDOVA! Nu între, nu în sau pe lîngă ele (continentele, adică), dar DEASUPRA lor!
Înţelegînd ce a făcut moldoveanul din Străşeni cu neamuri la Cojuşna (ştiam de sîmbătă) l-am telefonat pe cel de la Bîcovăţ. Cum pe cine? Pe Ion Dosca, evident.
Ioane, zic, tu ai luat Lumea, Jereghi – Europa şi Asia, hai să mergem la aeroport să-l întîlnim şi să-l îndreptăm pe calea cea dreaptă... Campionul mondial, înţelegînd, ca nimeni altul, cît face o strîngere de mîină, un cuvînt bun la momentul potrivit m-a urmat imediat.
Dar merge şi cineva de la Putere, mă întreabă Dosca. I-am răspuns, că am vorbit cu unul din miniştrii de astăzi. L-am informat (eu!) ce a obţinut Jereghi la Viena şi el a promis, că, poate, va veni... Dosca a zimbit, aşa cum zimbeşte el în ultimii 10 ani. Ştia el ce ştia. Dar mai dă-i încolo pe miniştrii încă ne-mpliniţi. Mult mai important este că moldoveanul Jereghi a înţelesc aluzia moldoveanului Dosca şi a promis că va (vom) lua şi lumea. De data asta - cu un proiect internaţional „Amore e Guerra”, la care doresc să participe şi Italia, Rusia, Ucraina. Indiferent de moldovenii de la Putere. Şi totuşi cei cu Puterea asta, atît de indiferentă faţă de cei ce cinste-i fac? Cum, Domnule, să nu-i susţii pe cei ce te scot în lume? De unde atîta ignoranţă, aroganţă, nesimţire? E calr că întîmplarea l-a făcut ministru. Dar cei cu noi, cu poporul? Cum de-i „întîmplăm” pe alde aiştea la putere? Sau şi noi sîntem o întîmplare...
Marţi 20.10.2009
Alegerile Preşedintelui R. Moldova
Clar lucru, că evenimentul săptămînii (pentru modoveni) sunt alegerile Preşedintelui RM, numite pentru 23.10.2009. Aşteptarea este mare. Amplitudinea motivaţiilor, a „tulburărilor politicieneşti” e şi mai mare. Iată numai cîteva din ele:
- detronarea eventuală a lui Voronin cu sau fără descompunerea partidului comuniştilor
- consolidarea alianţei sau sfîrşitul ei
- coalizarea PD-lui cu comuniştii – „întoarcerea lupului la matcă”
- detronarea treptată a lui Ghimpu sau rămînerea lui în două funcţii pe luni, poate chiar – ani înainte.
- cum se vor comporta cei patru după ce obţin toate posturile rîvnite: rămîn aliaţi, reiau lupta între ei, revizuiesc înţelegerile, ce i-au adus în vîrful puterii şi „merg fiecare pe la casele lor” sau pornesc alte alianţe?
- vor fi sau nu vor fi alegeri anticipate? Cînd? Cine cu cine va lupta? Cine cu cine se va împăca?
Şi noi ce facem? Nu facem nimic pentru că şi o tabără şi alta nu consideră necesară atragerea cetăţenilor, a societăţii în ansamblu la procesul de finalizare a actului de aşezare a Puterii. Ei şi numai ei. Ai lor şi numai ai lor. Toată lumea deşteaptă este concentrată numai şi numai în partidele lor.
Şi ei ce? Se bat pentru binele nostru. Pînă la sacrificiu. Cu responsabilitatea asumată. Treptat. Cu respectarea cadrului legal. Şi nu ne mai învăţaţi atîta! De parcă cineva îi îndeamnă să încalce Legea. Sau le-ar zice cineva ceva, dacă i-ar duce capul să facă ceea ce au de făcut pentru binele ţării.
Între timp din ţară pleacă (au plecat) milioanele furate. Se şterg şi ultimele urme. Poama, despre care lumea a bătut alarma încă astă vară a rămas pe loc cu tot cu preţurile impuse de cei vechi. Cu tot cu vinul de anţărţ. Cadrele stăpînirii vechi – „tot pe loc, pe loc, pe loc şi afară – nicideloc”. Cadrele stăpînirii noi sunt oleacă ale stăpînirii vechi.
La anul şi la mulţi ani, Moldova - în schimbare!..
Miercuri 21.10.2009
Efectele crizei globale
De dimineaţă – alergătură cu cazarea prietenilor din ţările mai libere ca a noastră. (m-au sunat că vin joi seara). Problema nu e că nu ar fi unde. Slavă Domnlui, de cînd am intrat (?) în capitalism, hoteluri avem cîtă frunză şi iarbă. Hurdughii cu multe etaje, construite de cel ce ne-a crescut şi „dizidenţii” , avem vreo cîteva. Dar în ele au rămas neschimbate nu numai etajele ci şi covoarele. Mai înţeleg un lift montat în 1972, dar covoarele... Mult mai greu, ziceam, e să găseşti ceva ca oamenii. Să poţi undeva sta de vorbă în voie, liniştit – fără zeci de perechi de ochi şi urechi ale stăpînului şi nu numai. Altă dată stăpînul eram chiar eu. Din acestea mai noi şi cu mai puţine etaje sunt unele chiar hăt bunişoare, dar pişcă buzunarul şi fără asta afectat de criza, care, cică, la noi a venit cel mai la urmă. Dar, n-ai cei face, mă opresc la unul din Valea Morilor. Astăzi – VLSK – Valea lacului secat de ...
Înalt, frumos, cu trepte a la piramida lui Heops şi ... aproape liber şi el. Fără oaspeţi, adică. Preţuri normale.
Ca să veizi, dom-le, urgia asta de criză are şi efecte pozitive.
Joi 22.10.2009
Nici încolo – nici încoace
Au amînat alegerile Preşedintelui. Cică, nu s-au lămurit pănă la capăt cu cadrul legal. Dar pînă acum ce aţi făcut? În august, septembrie şi pînă joi, 22.10.2009, era cumva alt cadru? Şi cu ce aţi gîndit cînd aţi numit alegerile pe 23.10.2009?
Nu merge (deocomdată) planul cu dezertarea a opt comunişti. Nici fără ei nu poţi alege. Aşa şi rămîne – nici încolo nici încoace. Deocomdată.
După amiază merg să-mi întîlnesc prietenii din ţările mai libere ca a noastră. Înţeleg că nu reuşesc să mă încadrez în parametri fixaţi de Valentina Ursu, care pe cît de bună la inimă pare... Ştiu, că, dacă nu vin la vreme cu jurnalul gata „aranjat”, o să i-au Berlinul!.. Nu văd însă cum aş evita „conflictul” cu cea mai liberă Europă de la Chişinău. Pe la 16-00 îi telefonez şi mă interesez ce face Europa Liberă cu cei ce nu se ţin de cuvînt. Mi-a răspuns molcăluţ, cu seninătatea ce o caracterizează: „Îi sancţionează”. N-am mai avut nimic de spus şi am întrebat-o care e termenul limită. „Pînă la 12-00” , - a fost răspunsul. Am înţeles că ea, Europa, nu glumeşte cu cei ce nu ajung la timp în gară. Bine, dar ce mă fac cu prietenii din ţările mai libere ca a noastră.
Vineri 23.10.2009
Disdedimineaţă
Am dormit vreo două ore. Cafea după cafea. În casă toţi merg în vîrful degetelor. Nu-i şagă înţelegerea cu Europa asta. Scriu „mînat de frica pedepsei” ce va urma (inevitabil!), dacă pînă la 12-00... Nu degeaba ne învăţa Vladimir Ilici Lenin la dreptul penal: „Nu atît de straşnică este pedeapsa, cît conştientizarea inevitabilităţii ei ”. Ştie ce ştie Valentina Ursu – pe alde noi, care am apucat şi socialismul şi capitalismul (adus şi el de noi) e tare uşor să ne îndrepţi în direcţia dorită. Este de ajuns să ştii a ne face să ne dăm cuvîntul. N-ai nici o grijă după asta. Tu poţi şi să uiţi – noi (!) nu putem să nu ne ţinem de Cuvînt. Mai greu cu ăştia „maturizaţi” după 2000 încoace. Încă nu am întîlnit vreunul să se ţină de cuvîntul dat. De fotolii – da, le-a plăcut, se vede. Probabil, că în ele e mai uşor să ajungi în Europa...
Mă tem că flăcăii, care ne garantează schimbarea, nu au nici cea mai aproximativă închipuire despre ceea ce au de făcut. Ameţiţi de demagogia „răspunderii asumate”, cu ei vom ajunge nu în Europa liberă, ci dincolo de unde am pornit. Vorba prietenului nostru, Ion Tălămbuţă: „Aseară am ajuns dimineaţă acasă...”
Anatol Plugaru 23.10.2009
Luni 19.10.2009
Aseară
Aseară l-am întîlnit pe Valeriu Jereghi întors din Europa cea liberă cu un coşcojemite „Eurasmus-Euromedia” pentru „Arrivederci”. De ce coşcojemite? Pentru că:
1. pînă la strălucirea de la Viena filmul şi autorul lui au fost aplaudaţi în Parlamentul European.
2. au luat trei din cele nouă premii ale festivalului internaţional de la Marea Azov.
3. au pus mîina (!) pe „Gran Prix” la Festivalul euroasiatic de la Moscova.
EUROPA – ASIA şi MOLDOVA! Nu între, nu în sau pe lîngă ele (continentele, adică), dar DEASUPRA lor!
Înţelegînd ce a făcut moldoveanul din Străşeni cu neamuri la Cojuşna (ştiam de sîmbătă) l-am telefonat pe cel de la Bîcovăţ. Cum pe cine? Pe Ion Dosca, evident.
Ioane, zic, tu ai luat Lumea, Jereghi – Europa şi Asia, hai să mergem la aeroport să-l întîlnim şi să-l îndreptăm pe calea cea dreaptă... Campionul mondial, înţelegînd, ca nimeni altul, cît face o strîngere de mîină, un cuvînt bun la momentul potrivit m-a urmat imediat.
Dar merge şi cineva de la Putere, mă întreabă Dosca. I-am răspuns, că am vorbit cu unul din miniştrii de astăzi. L-am informat (eu!) ce a obţinut Jereghi la Viena şi el a promis, că, poate, va veni... Dosca a zimbit, aşa cum zimbeşte el în ultimii 10 ani. Ştia el ce ştia. Dar mai dă-i încolo pe miniştrii încă ne-mpliniţi. Mult mai important este că moldoveanul Jereghi a înţelesc aluzia moldoveanului Dosca şi a promis că va (vom) lua şi lumea. De data asta - cu un proiect internaţional „Amore e Guerra”, la care doresc să participe şi Italia, Rusia, Ucraina. Indiferent de moldovenii de la Putere. Şi totuşi cei cu Puterea asta, atît de indiferentă faţă de cei ce cinste-i fac? Cum, Domnule, să nu-i susţii pe cei ce te scot în lume? De unde atîta ignoranţă, aroganţă, nesimţire? E calr că întîmplarea l-a făcut ministru. Dar cei cu noi, cu poporul? Cum de-i „întîmplăm” pe alde aiştea la putere? Sau şi noi sîntem o întîmplare...
Marţi 20.10.2009
Alegerile Preşedintelui R. Moldova
Clar lucru, că evenimentul săptămînii (pentru modoveni) sunt alegerile Preşedintelui RM, numite pentru 23.10.2009. Aşteptarea este mare. Amplitudinea motivaţiilor, a „tulburărilor politicieneşti” e şi mai mare. Iată numai cîteva din ele:
- detronarea eventuală a lui Voronin cu sau fără descompunerea partidului comuniştilor
- consolidarea alianţei sau sfîrşitul ei
- coalizarea PD-lui cu comuniştii – „întoarcerea lupului la matcă”
- detronarea treptată a lui Ghimpu sau rămînerea lui în două funcţii pe luni, poate chiar – ani înainte.
- cum se vor comporta cei patru după ce obţin toate posturile rîvnite: rămîn aliaţi, reiau lupta între ei, revizuiesc înţelegerile, ce i-au adus în vîrful puterii şi „merg fiecare pe la casele lor” sau pornesc alte alianţe?
- vor fi sau nu vor fi alegeri anticipate? Cînd? Cine cu cine va lupta? Cine cu cine se va împăca?
Şi noi ce facem? Nu facem nimic pentru că şi o tabără şi alta nu consideră necesară atragerea cetăţenilor, a societăţii în ansamblu la procesul de finalizare a actului de aşezare a Puterii. Ei şi numai ei. Ai lor şi numai ai lor. Toată lumea deşteaptă este concentrată numai şi numai în partidele lor.
Şi ei ce? Se bat pentru binele nostru. Pînă la sacrificiu. Cu responsabilitatea asumată. Treptat. Cu respectarea cadrului legal. Şi nu ne mai învăţaţi atîta! De parcă cineva îi îndeamnă să încalce Legea. Sau le-ar zice cineva ceva, dacă i-ar duce capul să facă ceea ce au de făcut pentru binele ţării.
Între timp din ţară pleacă (au plecat) milioanele furate. Se şterg şi ultimele urme. Poama, despre care lumea a bătut alarma încă astă vară a rămas pe loc cu tot cu preţurile impuse de cei vechi. Cu tot cu vinul de anţărţ. Cadrele stăpînirii vechi – „tot pe loc, pe loc, pe loc şi afară – nicideloc”. Cadrele stăpînirii noi sunt oleacă ale stăpînirii vechi.
La anul şi la mulţi ani, Moldova - în schimbare!..
Miercuri 21.10.2009
Efectele crizei globale
De dimineaţă – alergătură cu cazarea prietenilor din ţările mai libere ca a noastră. (m-au sunat că vin joi seara). Problema nu e că nu ar fi unde. Slavă Domnlui, de cînd am intrat (?) în capitalism, hoteluri avem cîtă frunză şi iarbă. Hurdughii cu multe etaje, construite de cel ce ne-a crescut şi „dizidenţii” , avem vreo cîteva. Dar în ele au rămas neschimbate nu numai etajele ci şi covoarele. Mai înţeleg un lift montat în 1972, dar covoarele... Mult mai greu, ziceam, e să găseşti ceva ca oamenii. Să poţi undeva sta de vorbă în voie, liniştit – fără zeci de perechi de ochi şi urechi ale stăpînului şi nu numai. Altă dată stăpînul eram chiar eu. Din acestea mai noi şi cu mai puţine etaje sunt unele chiar hăt bunişoare, dar pişcă buzunarul şi fără asta afectat de criza, care, cică, la noi a venit cel mai la urmă. Dar, n-ai cei face, mă opresc la unul din Valea Morilor. Astăzi – VLSK – Valea lacului secat de ...
Înalt, frumos, cu trepte a la piramida lui Heops şi ... aproape liber şi el. Fără oaspeţi, adică. Preţuri normale.
Ca să veizi, dom-le, urgia asta de criză are şi efecte pozitive.
Joi 22.10.2009
Nici încolo – nici încoace
Au amînat alegerile Preşedintelui. Cică, nu s-au lămurit pănă la capăt cu cadrul legal. Dar pînă acum ce aţi făcut? În august, septembrie şi pînă joi, 22.10.2009, era cumva alt cadru? Şi cu ce aţi gîndit cînd aţi numit alegerile pe 23.10.2009?
Nu merge (deocomdată) planul cu dezertarea a opt comunişti. Nici fără ei nu poţi alege. Aşa şi rămîne – nici încolo nici încoace. Deocomdată.
După amiază merg să-mi întîlnesc prietenii din ţările mai libere ca a noastră. Înţeleg că nu reuşesc să mă încadrez în parametri fixaţi de Valentina Ursu, care pe cît de bună la inimă pare... Ştiu, că, dacă nu vin la vreme cu jurnalul gata „aranjat”, o să i-au Berlinul!.. Nu văd însă cum aş evita „conflictul” cu cea mai liberă Europă de la Chişinău. Pe la 16-00 îi telefonez şi mă interesez ce face Europa Liberă cu cei ce nu se ţin de cuvînt. Mi-a răspuns molcăluţ, cu seninătatea ce o caracterizează: „Îi sancţionează”. N-am mai avut nimic de spus şi am întrebat-o care e termenul limită. „Pînă la 12-00” , - a fost răspunsul. Am înţeles că ea, Europa, nu glumeşte cu cei ce nu ajung la timp în gară. Bine, dar ce mă fac cu prietenii din ţările mai libere ca a noastră.
Vineri 23.10.2009
Disdedimineaţă
Am dormit vreo două ore. Cafea după cafea. În casă toţi merg în vîrful degetelor. Nu-i şagă înţelegerea cu Europa asta. Scriu „mînat de frica pedepsei” ce va urma (inevitabil!), dacă pînă la 12-00... Nu degeaba ne învăţa Vladimir Ilici Lenin la dreptul penal: „Nu atît de straşnică este pedeapsa, cît conştientizarea inevitabilităţii ei ”. Ştie ce ştie Valentina Ursu – pe alde noi, care am apucat şi socialismul şi capitalismul (adus şi el de noi) e tare uşor să ne îndrepţi în direcţia dorită. Este de ajuns să ştii a ne face să ne dăm cuvîntul. N-ai nici o grijă după asta. Tu poţi şi să uiţi – noi (!) nu putem să nu ne ţinem de Cuvînt. Mai greu cu ăştia „maturizaţi” după 2000 încoace. Încă nu am întîlnit vreunul să se ţină de cuvîntul dat. De fotolii – da, le-a plăcut, se vede. Probabil, că în ele e mai uşor să ajungi în Europa...
Mă tem că flăcăii, care ne garantează schimbarea, nu au nici cea mai aproximativă închipuire despre ceea ce au de făcut. Ameţiţi de demagogia „răspunderii asumate”, cu ei vom ajunge nu în Europa liberă, ci dincolo de unde am pornit. Vorba prietenului nostru, Ion Tălămbuţă: „Aseară am ajuns dimineaţă acasă...”
Anatol Plugaru 23.10.2009
