In urma cu exact 10 ani, un grup de barbati inarmati au intrat in Parlamentul de la Erevan si au deschis focul împotriva deputaților. Au murit 8 deputați, printre care si premierul Vajghen Sarghisian şi preşedintele parlamentului Karen Demircian.
In ziua aceea, coresponednta serviciului armean a Europei Libere, Ruzana Haciatrian relata din parlament: „Un grup de tineri înarmaţi au tras in premier şi in alti deputati. Suntem acum ascunşi sub bancile Parlamentului si se trage inca. Persoanele inarmate strigă că daca cineva se apropie de cladirea Parlamentului, vor trage. Focurile vin dinspre birourile serviciului de securitate. Un parlamentar ranit a fost scos afara pe brate. Liderul grupului striga ceva despre cum guvernul suge singele poporului...”
Imaginile acelei zile au traumatizat intreaga regiune a Caucazului de Sud si, privind in urma, a fost un moment de cotitura pentru viata politica din Armenia: a pus capat unei perioade de eforturi democratice si a marcat inceputul unei periade semi-autoritare, cu un preşedinte atotputernic. Jurnalista Anna Israelian, care era si ea atunci in Parlament explică: „Intrebarea care a framintat opinia publica timp de 10 ani este daca a existat si o forţa politica in spatele acestei crime, daca cineva a condus intreaga operaţie. Pina acum nu a fost gasit raspunsul si ramine inca un mare semn de intrebare. Singurul lucru care a fost limpede, este ca dupa acest episod, dupa 27 octimbrie 1999, autoritatea in Armenia a devenit monolitica, cu un singur centru de putere”.
Cei 5 barbati s-au predat autorităţilor ziua urmatoare si in 2003 au fost condamnaţi la inchisoare pe viaţă pentru crima. In timpul procesului, cel care s-a declarat liderul grupului, jurnalistul Nairi Hunanian a declarat ca omorindu-l pe premier, a ajutat la readucerea ordinii constituţionale in Armenia si a intărit pozitia preşedintelui de atunci, Robert Kociarian.
Karine Kalantarian a urmarit pentru Europa Libera intregul proces care a durat aproape 4 ani: „Investigatia preliminara a durat un an si toate procedurile jurice alti 3 si s-au aflat foarte putine lucruri in plus despre ce s-a intimplat de fapt in Parlament in afara de faptul, evident de la inceput, ca a fost un atac terorist si suspiciunile ca cineva a fost in spatele lui, nu au fost lamurite sau risipte...”
Procesul s-a incheiat brusc, in momentul in care Hunanian părea doritor sa dea noi informatii despre crima si despre cine ar fi comandat-o. Unul din cei 5, a fost gasit spinzurat in celula in aprilie 2004. S-a spus ca s-a sinucis.
Dupa atentat, popularitatea presedintelui Kochiarian a crescut si i-a permis, in anii ce au urmat, să distruga incipientele institutii democratice din Armenia. Parlamentul şi-a pierdut din valoare. Cel mai important post de televiziune independent şi-a incetat activitatea. Partidele politice au pierdut din importanta, ajungind sa fie aproape inexistente.
In ziua mortii, premierul Sarghisian se intilnise cu adjunctul secretarului de stat american, un surizator Strobe Talbott si era foarte probabil sa se ajunga la un acord cu Azerbaijanul în legatura cu enclava Nagorno Karabach. Moartea premierului a impiedicat orice progres pentru urmatorii ani si a dat inapoi democratia ce se putea naşte in aceasta tara din framintatul Caucaz de Sud.
In ziua aceea, coresponednta serviciului armean a Europei Libere, Ruzana Haciatrian relata din parlament: „Un grup de tineri înarmaţi au tras in premier şi in alti deputati. Suntem acum ascunşi sub bancile Parlamentului si se trage inca. Persoanele inarmate strigă că daca cineva se apropie de cladirea Parlamentului, vor trage. Focurile vin dinspre birourile serviciului de securitate. Un parlamentar ranit a fost scos afara pe brate. Liderul grupului striga ceva despre cum guvernul suge singele poporului...”
Imaginile acelei zile au traumatizat intreaga regiune a Caucazului de Sud si, privind in urma, a fost un moment de cotitura pentru viata politica din Armenia: a pus capat unei perioade de eforturi democratice si a marcat inceputul unei periade semi-autoritare, cu un preşedinte atotputernic. Jurnalista Anna Israelian, care era si ea atunci in Parlament explică: „Intrebarea care a framintat opinia publica timp de 10 ani este daca a existat si o forţa politica in spatele acestei crime, daca cineva a condus intreaga operaţie. Pina acum nu a fost gasit raspunsul si ramine inca un mare semn de intrebare. Singurul lucru care a fost limpede, este ca dupa acest episod, dupa 27 octimbrie 1999, autoritatea in Armenia a devenit monolitica, cu un singur centru de putere”.
Cei 5 barbati s-au predat autorităţilor ziua urmatoare si in 2003 au fost condamnaţi la inchisoare pe viaţă pentru crima. In timpul procesului, cel care s-a declarat liderul grupului, jurnalistul Nairi Hunanian a declarat ca omorindu-l pe premier, a ajutat la readucerea ordinii constituţionale in Armenia si a intărit pozitia preşedintelui de atunci, Robert Kociarian.
Karine Kalantarian a urmarit pentru Europa Libera intregul proces care a durat aproape 4 ani: „Investigatia preliminara a durat un an si toate procedurile jurice alti 3 si s-au aflat foarte putine lucruri in plus despre ce s-a intimplat de fapt in Parlament in afara de faptul, evident de la inceput, ca a fost un atac terorist si suspiciunile ca cineva a fost in spatele lui, nu au fost lamurite sau risipte...”
Procesul s-a incheiat brusc, in momentul in care Hunanian părea doritor sa dea noi informatii despre crima si despre cine ar fi comandat-o. Unul din cei 5, a fost gasit spinzurat in celula in aprilie 2004. S-a spus ca s-a sinucis.
Dupa atentat, popularitatea presedintelui Kochiarian a crescut si i-a permis, in anii ce au urmat, să distruga incipientele institutii democratice din Armenia. Parlamentul şi-a pierdut din valoare. Cel mai important post de televiziune independent şi-a incetat activitatea. Partidele politice au pierdut din importanta, ajungind sa fie aproape inexistente.
In ziua mortii, premierul Sarghisian se intilnise cu adjunctul secretarului de stat american, un surizator Strobe Talbott si era foarte probabil sa se ajunga la un acord cu Azerbaijanul în legatura cu enclava Nagorno Karabach. Moartea premierului a impiedicat orice progres pentru urmatorii ani si a dat inapoi democratia ce se putea naşte in aceasta tara din framintatul Caucaz de Sud.
