Gheorghe Cojocaru: Este mai uşor să spunem cine nu îl sprijină pe liderul Partidului Democrat, decât să spunem cine ar vrea să-l vadă preşedinte al Republicii Moldova. O situaţie mai rară pentru scena politică autohtonă. Ca partid politic, comuniştii sunt singurii care se opun alegerii lui Marian Lupu, iar dintre liderii comunişti care resping candidatura lui Lupu la funcţia de şef al statului numai vocea unui singur personaj contează – cea a preşedintelui Vladimir Voronin.
Vasile Botnaru: A ex-preşedintelui Vladimir Voronin, care, de altfel, în ultimul timp mai mult tace, si-i lasă pe oamenii din anturaj să se vorbească.
Gheorghe Cojocaru: Voronin ca un luptător de categorie grea, Voronin nu se agită, nu pierde timpul cu replici mărunte, stă mai mult în umbră, stă la pândă şi dă impresia că numai el unul ştie ce face şi că timpul ar lucra pentru el. Când consideră că e cazul trimite în luptă câte un activist mai răsărit care atacă, dă riposta, face zgomot şi apoi se retrage disciplinat printre efectivele partidului. Chiar dacă se simte extrem de incomod pe băncile opoziţiei, fracţiunea comunistă parlamentară stă strâns unită în jurul liderului său, duce lupte grele, uneori încearcă să străpungă frontul adversarului, să puncteze şi să revină în forţă. Însă, ori de câte ori privesc spre scaunul din vecinătate al lui Marian Lupu, ochii liderilor comunişti iau culoarea plumbului – Lupu fiind cauza înlăturării lor de la putere şi, astfel, duşmanul lor No 1. Şi, acum, cum să-i dea tot lui votul pentru a-l aduce la putere în locul lor?
Vasile Botnaru: Cu alte cuvinte, „colacul de salvare” pentru comunişti tot de la Marian Lupu ar veni, corecta concluzia?: Din această descriere rezultă că nu prea are şanse liderul democrat?
Gheorghe Cojocaru: Nu e chiar aşa, pentru că realitatea este mai compexă decât cea văzută prin vizorul opticii comuniste. Chiar şi unii dintre liderii din tabăra PCRM încearcă o abordare mai nuanţată, încearcă să depăşească resentimentele faţă de Marian Lupu şi să pună în prim plan alte interese decât cele de grup. Sau, tot de grup, dar, din altă perspectivă. Aceştia par să realizeze că PCRM poate împinge evoluţiile prea departe, atât de departe încât să-şi compromită destinul politic. Or, indiferent de sentimentele sau resentimentele unor capi comunişti, Marian Lupu rămâne o personalitate politică de primă mărime, astfel încât în condiţiile în care se află astăzi comuniştii, aceştia ar merita să se întrebe dacă liderul democrat, social-democrat, în esenţă, le-ar putea fi mai util ca oponent sau ca un om politic căruia i s-a făcut un serviciu şi de la care se aşteaptă o linie de conduită previzibilă în raport cu PCRM.
Vasile Botnaru: Cu alte cuvinte, „colacul de salvare” pentru comunişti tot de la Marian Lupu ar veni, corecta concluzia?
Gheorghe Cojocaru: Sigur şi în acest caz trebuie să avem o privire mai largă, deşi, strict istoric, după ceea ce au făcut la 7 Aprilie, comuniştii lui Voronin sunt condamnaţi la dispariţie. Iată însă că viaţa le mai oferă o oportunitate – să pună umărul la restabilirea unei normalităţi în societate prin alegerea în funcţia de şef al statului a liderului democrat. Dacă nu vor şti să profite de această şansă, vor trebui să dea vina numai pe ei înşişi sau, după cum e în tradiţia comunistă, să caute şi să sacrifice ţapul ispăşitor de păcate.
Vasile Botnaru: A ex-preşedintelui Vladimir Voronin, care, de altfel, în ultimul timp mai mult tace, si-i lasă pe oamenii din anturaj să se vorbească.
Gheorghe Cojocaru: Voronin ca un luptător de categorie grea, Voronin nu se agită, nu pierde timpul cu replici mărunte, stă mai mult în umbră, stă la pândă şi dă impresia că numai el unul ştie ce face şi că timpul ar lucra pentru el. Când consideră că e cazul trimite în luptă câte un activist mai răsărit care atacă, dă riposta, face zgomot şi apoi se retrage disciplinat printre efectivele partidului. Chiar dacă se simte extrem de incomod pe băncile opoziţiei, fracţiunea comunistă parlamentară stă strâns unită în jurul liderului său, duce lupte grele, uneori încearcă să străpungă frontul adversarului, să puncteze şi să revină în forţă. Însă, ori de câte ori privesc spre scaunul din vecinătate al lui Marian Lupu, ochii liderilor comunişti iau culoarea plumbului – Lupu fiind cauza înlăturării lor de la putere şi, astfel, duşmanul lor No 1. Şi, acum, cum să-i dea tot lui votul pentru a-l aduce la putere în locul lor?
Vasile Botnaru: Cu alte cuvinte, „colacul de salvare” pentru comunişti tot de la Marian Lupu ar veni, corecta concluzia?: Din această descriere rezultă că nu prea are şanse liderul democrat?
Gheorghe Cojocaru: Nu e chiar aşa, pentru că realitatea este mai compexă decât cea văzută prin vizorul opticii comuniste. Chiar şi unii dintre liderii din tabăra PCRM încearcă o abordare mai nuanţată, încearcă să depăşească resentimentele faţă de Marian Lupu şi să pună în prim plan alte interese decât cele de grup. Sau, tot de grup, dar, din altă perspectivă. Aceştia par să realizeze că PCRM poate împinge evoluţiile prea departe, atât de departe încât să-şi compromită destinul politic. Or, indiferent de sentimentele sau resentimentele unor capi comunişti, Marian Lupu rămâne o personalitate politică de primă mărime, astfel încât în condiţiile în care se află astăzi comuniştii, aceştia ar merita să se întrebe dacă liderul democrat, social-democrat, în esenţă, le-ar putea fi mai util ca oponent sau ca un om politic căruia i s-a făcut un serviciu şi de la care se aşteaptă o linie de conduită previzibilă în raport cu PCRM.
Vasile Botnaru: Cu alte cuvinte, „colacul de salvare” pentru comunişti tot de la Marian Lupu ar veni, corecta concluzia?
Gheorghe Cojocaru: Sigur şi în acest caz trebuie să avem o privire mai largă, deşi, strict istoric, după ceea ce au făcut la 7 Aprilie, comuniştii lui Voronin sunt condamnaţi la dispariţie. Iată însă că viaţa le mai oferă o oportunitate – să pună umărul la restabilirea unei normalităţi în societate prin alegerea în funcţia de şef al statului a liderului democrat. Dacă nu vor şti să profite de această şansă, vor trebui să dea vina numai pe ei înşişi sau, după cum e în tradiţia comunistă, să caute şi să sacrifice ţapul ispăşitor de păcate.
