Ultimele zile de campanie au împins în faţă nu programe politice şi candidaţi, ci echipele acestora angajate, ca în finalul curselor de mare premiu, în depăşiri periculoase şi, de multe ori, neregulamentare. Marea confruntare între candidaţi s-a amânat de atâtea ori pe ultima sută de metri încât şi-a pierdut însemnătatea.
Pulsul electoratului, ridicat de perspectiva confruntării între primii clasaţi ai sondajelor de opinie, s-a liniştit după cele câteva întâlniri ratate pe care de altfel, candidaţii le-au regretat la ore de maximă audienţă, pretinzând că nu ştiu ce amănunt de culise i-a împiedicat să participe. Ar fi fost vorba despre componenţa echipei de jurnalişti, unii dintre ei, zice-se, montaţi de patronii lor, eternii duşmani ai preşedintelui Băsescu, să-l compromită public, dar şi despre locul unde s-ar fi desfăşurat aceste întâlniri, cu gazde pregătite să strecoare dulceaţă în galoşii oaspeţilor. De vină au fost, pe rând, momentul, oraşul, aranjamentele scenice sau de culise, fondul sonor, coafura prezentatoarei dar niciodată capriciile de primadonă ale candidaţilor, conştienţi că parte din electorat, cu inteligenţa făcută zob de telenovele şi emisiuni de divertisment, nu prea mai distinge între conflictele deschise şi pumnii agitaţi la televizor.
De altfel, calculul acestui non combat este simplu. Cei care-şi împart podiumul sondajelor de opinie publică preferă să lase lucrurile neschimbate, sperând fie în soluţii miraculoase, fie în reveniri pe ultima sută de metri, fie în providenţiala marjă de eroare care pe mulţi i-a făcut oameni la deschiderea urnelor. Ei caută să culeagă maximum de publicitate neplătită din scandalul făcut pe marginea arenelor. Acolo îşi umflă muşchii sub privirile admiratoare ale consoartelor de acasă ori de la partid. E drept că şi cei care s-au aşteptat la o dezbatere de idei au dat dovadă de imensă naivitate, după o aşa viitură de mizerie deversată pe diverse canale urât mirositoare dar care vor să-şi păstreze anonimatul.
Soarta alegerilor prezidenţiale de duminică nu se joacă la întârziata confruntare din seara de vineri. Şansele fiecăruia s-au consolidat ori s-au irosit de-a lungul ultimelor luni. Covoarele roşii pe care speră să ajungă la Cotroceni au fost călcate în picioare fie de grevele şi protestele ultimelor zile, fie de deciziile guvernului, fie de bârfe strecurate în presă de surse bine plasate şi cu dosarele informative ale adversarilor la zi. Aşa se face că electoratul a ratat încă o ocazie să afle dacă ceea ce se vede la capătul tunelului este o luminiţă sau focul etern al infernului neputinţei.
A fost, aşadar, o campanie relaxată pentru toţi cei trei candidaţi aflaţi pe primele locuri. La urma-urmei, cineva trebuie ales. Au mers într-o doară prin ţară cam cu aceleaşi discursuri împănate cu promisiuni uneori comice, alteori cinice, au îmbrăţişat aceiaşi pensionari şi aceiaşi copii, deghizaţi cu alte însemne electorale ba, uneori, chiar şi discursurile păstrau sublinierile contracandidaţilor... Iar faptul că mulţi dintre cei angajaţi în cursă au mâncat mandate de-a rândul, o pâine bună de pe urma urnelor de vot, remarcându-se doar prin rapiditatea cu care şi-au cucerit un loc pe lista celor mai bogaţi români, îi face pe mulţi să nu mai înghită cu uşurinţă atâtea stafide retorice. Cu toate acestea, ca mai mereu în campaniile electorale, chiar dacă nu ai cozonac pe masă, trebuie să controlezi cu atenţie pâinea pe care cu siguranţă candidaţii ţi-au umplut-o cu stafide.
Pulsul electoratului, ridicat de perspectiva confruntării între primii clasaţi ai sondajelor de opinie, s-a liniştit după cele câteva întâlniri ratate pe care de altfel, candidaţii le-au regretat la ore de maximă audienţă, pretinzând că nu ştiu ce amănunt de culise i-a împiedicat să participe. Ar fi fost vorba despre componenţa echipei de jurnalişti, unii dintre ei, zice-se, montaţi de patronii lor, eternii duşmani ai preşedintelui Băsescu, să-l compromită public, dar şi despre locul unde s-ar fi desfăşurat aceste întâlniri, cu gazde pregătite să strecoare dulceaţă în galoşii oaspeţilor. De vină au fost, pe rând, momentul, oraşul, aranjamentele scenice sau de culise, fondul sonor, coafura prezentatoarei dar niciodată capriciile de primadonă ale candidaţilor, conştienţi că parte din electorat, cu inteligenţa făcută zob de telenovele şi emisiuni de divertisment, nu prea mai distinge între conflictele deschise şi pumnii agitaţi la televizor.
De altfel, calculul acestui non combat este simplu. Cei care-şi împart podiumul sondajelor de opinie publică preferă să lase lucrurile neschimbate, sperând fie în soluţii miraculoase, fie în reveniri pe ultima sută de metri, fie în providenţiala marjă de eroare care pe mulţi i-a făcut oameni la deschiderea urnelor. Ei caută să culeagă maximum de publicitate neplătită din scandalul făcut pe marginea arenelor. Acolo îşi umflă muşchii sub privirile admiratoare ale consoartelor de acasă ori de la partid. E drept că şi cei care s-au aşteptat la o dezbatere de idei au dat dovadă de imensă naivitate, după o aşa viitură de mizerie deversată pe diverse canale urât mirositoare dar care vor să-şi păstreze anonimatul.
Soarta alegerilor prezidenţiale de duminică nu se joacă la întârziata confruntare din seara de vineri. Şansele fiecăruia s-au consolidat ori s-au irosit de-a lungul ultimelor luni. Covoarele roşii pe care speră să ajungă la Cotroceni au fost călcate în picioare fie de grevele şi protestele ultimelor zile, fie de deciziile guvernului, fie de bârfe strecurate în presă de surse bine plasate şi cu dosarele informative ale adversarilor la zi. Aşa se face că electoratul a ratat încă o ocazie să afle dacă ceea ce se vede la capătul tunelului este o luminiţă sau focul etern al infernului neputinţei.
A fost, aşadar, o campanie relaxată pentru toţi cei trei candidaţi aflaţi pe primele locuri. La urma-urmei, cineva trebuie ales. Au mers într-o doară prin ţară cam cu aceleaşi discursuri împănate cu promisiuni uneori comice, alteori cinice, au îmbrăţişat aceiaşi pensionari şi aceiaşi copii, deghizaţi cu alte însemne electorale ba, uneori, chiar şi discursurile păstrau sublinierile contracandidaţilor... Iar faptul că mulţi dintre cei angajaţi în cursă au mâncat mandate de-a rândul, o pâine bună de pe urma urnelor de vot, remarcându-se doar prin rapiditatea cu care şi-au cucerit un loc pe lista celor mai bogaţi români, îi face pe mulţi să nu mai înghită cu uşurinţă atâtea stafide retorice. Cu toate acestea, ca mai mereu în campaniile electorale, chiar dacă nu ai cozonac pe masă, trebuie să controlezi cu atenţie pâinea pe care cu siguranţă candidaţii ţi-au umplut-o cu stafide.
