La rubrica Libraria din Cartier, Paul Hodorogea a discutat cu Veaceslav Vudvud, un domn 45 de ani despre importanţa lecturii, mai ales pentru generaţia tânără.
Veaceslav Vudvud: Inainte eu citeam o carte cu 300-400 de pagini intr-o noapte. Nu era o problemă. Asta pentru ca mama a fost bibliotecara la şcoală timp de 36 de ani. În timpul acela, prin anii 70, era greu de avut cărţi acasa, dar mama avea posibilitate, aşa ca am adunat câte puţin.
În ultimul timp citesc cărţulii criminale. Pentru ca se termina repede şi nu trebuie să gândeşti. Le citeşti aşa, cât trece timpul. Băiatul meu nu ştiu dacă a citit 3 cărţi. Dar nu cred, el e mai mult la calculator. El nu înţelege cum poţi citi o carte intreagă. El zice: „Cum poţi citi o carte?” Eu zic „dar tu cum poţi privi filmul?” „Eu văd pe ecran” Şi i-am raspuns că eu atunci cand citesc o carte e exact aşa. Eu văd, eu sunt acolo, împrejur nu există nimic. El a zis ca nu poate înţelege aşa ceva.
P. Hodorogea: Credeţi că el necitind pierde mult ?
Veaceslav Vudvud: El acum işi dă seama că pierde. Cand stai de vorba cu cineva, iti aduci aminte din ceea ce ai citit şi introduci fraze citite în discuţie. Iată asta a spus acela, iata asta a a spus Confucius. – Dar cine este acesta? Eu îi spun că în calculator precis scrie cine e acesta, dar pe nimeni nu interesează.
Cand ei se uita la calculator el nu trebuie să-şi imagineze, el vede. Cand citesc o carte, acolo se descrie ce este scris, trebuie să-ţi imaginezi, altfel nu vezi. Poate că nu la toţi le e dat să vadă.
Nu poti sa-l deprinzi pe copil să citească. Cu de-a sila sa-l faci muzicant, daca are auzi muzical – se poate. Dar să citească, nu cred."
Veaceslav Vudvud: Inainte eu citeam o carte cu 300-400 de pagini intr-o noapte. Nu era o problemă. Asta pentru ca mama a fost bibliotecara la şcoală timp de 36 de ani. În timpul acela, prin anii 70, era greu de avut cărţi acasa, dar mama avea posibilitate, aşa ca am adunat câte puţin.
În ultimul timp citesc cărţulii criminale. Pentru ca se termina repede şi nu trebuie să gândeşti. Le citeşti aşa, cât trece timpul. Băiatul meu nu ştiu dacă a citit 3 cărţi. Dar nu cred, el e mai mult la calculator. El nu înţelege cum poţi citi o carte intreagă. El zice: „Cum poţi citi o carte?” Eu zic „dar tu cum poţi privi filmul?” „Eu văd pe ecran” Şi i-am raspuns că eu atunci cand citesc o carte e exact aşa. Eu văd, eu sunt acolo, împrejur nu există nimic. El a zis ca nu poate înţelege aşa ceva.
P. Hodorogea: Credeţi că el necitind pierde mult ?
Veaceslav Vudvud: El acum işi dă seama că pierde. Cand stai de vorba cu cineva, iti aduci aminte din ceea ce ai citit şi introduci fraze citite în discuţie. Iată asta a spus acela, iata asta a a spus Confucius. – Dar cine este acesta? Eu îi spun că în calculator precis scrie cine e acesta, dar pe nimeni nu interesează.
Cand ei se uita la calculator el nu trebuie să-şi imagineze, el vede. Cand citesc o carte, acolo se descrie ce este scris, trebuie să-ţi imaginezi, altfel nu vezi. Poate că nu la toţi le e dat să vadă.
Nu poti sa-l deprinzi pe copil să citească. Cu de-a sila sa-l faci muzicant, daca are auzi muzical – se poate. Dar să citească, nu cred."
