În 2009, cinci echipe de jurnalişti din presa locală au realizat cu suportul Asociaţiei Presei Independente din sursele UNESCO campanii media de promovare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Campaniile promovate de ziariştii din Drochia, Cimişlia, Soroca, Nisporeni, Rezina şi Şoldăneşti au avut rezultate concrete. Cum stau lucrurile însă în localităţile mai mici şi are presa de aici un cititor al ei şi o putere de a influenţa deciziile?
Anastasia Găluşcă din Străşeni se abonează la ziarul local Străşeneanca de 10 ani, pentru că vrea să fie la curent cu tot ce se întîmplă în localitate şi în satele din împrejurime, unde are rude. Găseşte în fiecare an bani pentru abonament, chiar dacă este pensionară. Singurul ei regret legat de acest ziar se referă la volum: „Reflectă tot ce se întîmplă aici, numai că are şi ea spaţiu mic”.
Chiar dacă nu toţi locuitorii din orăşel, cu care am discutat, sînt pe deplin mulţumiţi de acest mediu local de presă, ei sînt conştienţi de faptul că este nevoie de presă locală, indiferent dacă e un post de radio ori de televiziune sau e vreo ediţie on-line de ziar.
Nadejda Pădure, locuitoare veche a orăşelului: „Este nevoie de o presă locală, după cum spuneam este o presă mai aproape de interesele noastre, dorinţe, doleanţe”.
Mulţi dintre interlocutorii mei dau preferinţă ziarului local în detrimentul celui editat la Chişinău. Ei îşi motivează alegerea prin faptul că ziariştii locali le cunosc mai bine problemele cu care se confruntă şi pot avea un impact mai mare asupra autorităţilor locale, pentru că, într-o localitate mică ca a lor, toţi se cunosc între ei şi în această situaţie responsabilitatea tuturor este mai mare. Dar şi aşa, presa nu poate de una singură să facă prea multe: „Poate să rezolve dacă o să fie o conducere normală, o să fie o conducere bună, o să se rezolve toate”.
Redactorul-şef al ziarului Străşeneanca, Andrei Margarint are altă schemă pentru rezolvarea problemelor comunitare. El crede că rolul presei locale constă în primul rînd în responsabilizarea populaţiei. Este necesar ca oamenii să înţeleagă că ei înşişi trebuie să caute soluţii pentru o viaţă mai bună. De cele mai multe ori nici mass-media locală, nici primăria nu au puterea să schimbe lucrurile. În satul Lozova, spre exemplu, localnicii, prin efort comun, au reuşit o asemenea performanţă.
Andrei Margarint: „A fost materialul publicat cu poama, că nu se vinde poama în Lozova, ce a fost acolo, nevoie, nu ştiu oamenii ieşire din situaţie şi iată a fost directorul, a găsit oamenii lui, care din Rusia, din alte părţi, care cu cunoştinţele vechi şi după asta a apărut un material, destul de mare, în prima pagină, care era intitulat Isabela a fost vîndută în Rusia. Poama asta care nu se vindea la noi, 13 tiruri de poamă s-au dus în Rusia, ei au găsit, oameni s-au găsit, au venit, cu 2 lei au cumpărat-o, iar pentru oameni 2 lei kilogramul de isabelă e destul de bine. Şi iată în felul ăste a fost rezolvată o problemă”.
În localităţile în care există mijloace de informare în masă locale e mai lesne, desigur, de sensibilizat persoanele cu putere de decizie pentru a rezolva o problemă comunitară. Ceea ce e mai greu de obţinut însă este participarea activă la viaţa comunităţii a localnicilor.
Anastasia Găluşcă din Străşeni se abonează la ziarul local Străşeneanca de 10 ani, pentru că vrea să fie la curent cu tot ce se întîmplă în localitate şi în satele din împrejurime, unde are rude. Găseşte în fiecare an bani pentru abonament, chiar dacă este pensionară. Singurul ei regret legat de acest ziar se referă la volum: „Reflectă tot ce se întîmplă aici, numai că are şi ea spaţiu mic”.
Chiar dacă nu toţi locuitorii din orăşel, cu care am discutat, sînt pe deplin mulţumiţi de acest mediu local de presă, ei sînt conştienţi de faptul că este nevoie de presă locală, indiferent dacă e un post de radio ori de televiziune sau e vreo ediţie on-line de ziar.
Nadejda Pădure, locuitoare veche a orăşelului: „Este nevoie de o presă locală, după cum spuneam este o presă mai aproape de interesele noastre, dorinţe, doleanţe”.
Mulţi dintre interlocutorii mei dau preferinţă ziarului local în detrimentul celui editat la Chişinău. Ei îşi motivează alegerea prin faptul că ziariştii locali le cunosc mai bine problemele cu care se confruntă şi pot avea un impact mai mare asupra autorităţilor locale, pentru că, într-o localitate mică ca a lor, toţi se cunosc între ei şi în această situaţie responsabilitatea tuturor este mai mare. Dar şi aşa, presa nu poate de una singură să facă prea multe: „Poate să rezolve dacă o să fie o conducere normală, o să fie o conducere bună, o să se rezolve toate”.
Redactorul-şef al ziarului Străşeneanca, Andrei Margarint are altă schemă pentru rezolvarea problemelor comunitare. El crede că rolul presei locale constă în primul rînd în responsabilizarea populaţiei. Este necesar ca oamenii să înţeleagă că ei înşişi trebuie să caute soluţii pentru o viaţă mai bună. De cele mai multe ori nici mass-media locală, nici primăria nu au puterea să schimbe lucrurile. În satul Lozova, spre exemplu, localnicii, prin efort comun, au reuşit o asemenea performanţă.
Andrei Margarint: „A fost materialul publicat cu poama, că nu se vinde poama în Lozova, ce a fost acolo, nevoie, nu ştiu oamenii ieşire din situaţie şi iată a fost directorul, a găsit oamenii lui, care din Rusia, din alte părţi, care cu cunoştinţele vechi şi după asta a apărut un material, destul de mare, în prima pagină, care era intitulat Isabela a fost vîndută în Rusia. Poama asta care nu se vindea la noi, 13 tiruri de poamă s-au dus în Rusia, ei au găsit, oameni s-au găsit, au venit, cu 2 lei au cumpărat-o, iar pentru oameni 2 lei kilogramul de isabelă e destul de bine. Şi iată în felul ăste a fost rezolvată o problemă”.
În localităţile în care există mijloace de informare în masă locale e mai lesne, desigur, de sensibilizat persoanele cu putere de decizie pentru a rezolva o problemă comunitară. Ceea ce e mai greu de obţinut însă este participarea activă la viaţa comunităţii a localnicilor.
