Nu se putea imagina final mai potrivit pentru o campanie electorală în care candidaţii nu au precupeţit nicio metodă pentru a-i anihila pe ceilalţi: cifrele oficiale după susţinerea turului doi la prezidenţiale arată o diferenţă de cîteva zeci de mii de voturi, venite, zice-se din diaspora.
Scuturând scena cu dansul său triumfal, Mircea Geoană a răpit o noapte noului mandat al lui Traian Băsescu. Cu dansul a şi rămas. Institutele de opinie publică, făcătoare şi desfăcătoare de regi, au reuşit să-l transforme pe candidatul PSD în cetăţeanul turmentat al acestor alegeri. Convins că a câştigat, Mircea Geoană a spart butoiul cu bere şi a străbătut drumul către partidul liberal, principalul susţinător din al doilea tur, dus de un val de şampanie şi bună-dispoziţie. Televiziunile i-au arătat pe toţi la masă, puşi pe treabă, cu guvernul şi programul de guvernare gata de propus parlamentului.
Poate că, dacă ar fi stat aşa, lucrurile ar fi fost mai simple însă numărătoarea oficială a răsturnat estimările institutelor de sondare a opiniei publice. Astfel că, într-o campanie în care a reuşit să piardă toţi aliaţii posibili, Traian Băsescu a redevenit preşedinte, preluând de la antecesor, adică de la el însuşi, toate problemele nerezolvate şi alte câteva în plus. De două luni România este guvernată de fantomele lui Emil Boc în vreme ce guvernele susţinute de Traian Băsescu cearcă în zadar să se nască. Bugetul nu există nici măcar în stare de proiect şi nici programe pentru ieşirea din criză. Ultimele luni au fost ca o carte în care se repetă monoton paginile de intrigă, consumând steril interesul cititorilor pentru desfăşurarea acţiunii şi deznodământ.
Ce se petrece mai departe? Mister. Putem lăsa timpul să se scurgă pentru a afla, dar parcă se scurge degeaba. Cert este că în Parlament s-a născut o altă majoritate a cărei eternitate promisă iniţial începe să se crape. Cu toate acestea rămân suficiente mâini să îngroape orice guvern propus de Traian Băsescu. Deja liderii partidelor asociate cu PSD au anunţat că sunt decişi să preia cu ajutorul Curţii Constituţionale de la Traian Băsescu funcţia prezidenţială sau să-i reducă semnificativ din prerogative impunând propriul cabinet ministerial şi propriul prim-ministru.
La rândul lor, negociatorii Partidului democrat liberal au început să agite momeli multicolore, pentru toate gusturile politice. În vreme ce fostul viitor premier Klaus Johannis a anunţat că se întoarce la primăria lui, căci nu intenţionează să conducă alt guvern decât cel propus de coaliţia PSD-PNL, primul care pare să fi gustat din firul întins de oamenii lui Traian Băsescu este fostul lider liberal Călin Popescu Tăriceanu. Acesta a început să găsească şi calităţi în oceanul de cusururi care l-a împins, nu odată, pe culmile disperării, pe când era premier. Liberalii, spune fostul preşedinte PNL, nu ar trebui să stea la butoniera socialiştilor lui Geoană şi nici să dea din coadă, când sunt duşi la plimbare de locotenenţii lui Ion Iliescu. Afirmaţii ironizate de Crin Antonescu dând senzaţia, însă, că PNL pare pregătit de o restructurare românească- adică prin atomizare.
Scuturând scena cu dansul său triumfal, Mircea Geoană a răpit o noapte noului mandat al lui Traian Băsescu. Cu dansul a şi rămas. Institutele de opinie publică, făcătoare şi desfăcătoare de regi, au reuşit să-l transforme pe candidatul PSD în cetăţeanul turmentat al acestor alegeri. Convins că a câştigat, Mircea Geoană a spart butoiul cu bere şi a străbătut drumul către partidul liberal, principalul susţinător din al doilea tur, dus de un val de şampanie şi bună-dispoziţie. Televiziunile i-au arătat pe toţi la masă, puşi pe treabă, cu guvernul şi programul de guvernare gata de propus parlamentului.
Poate că, dacă ar fi stat aşa, lucrurile ar fi fost mai simple însă numărătoarea oficială a răsturnat estimările institutelor de sondare a opiniei publice. Astfel că, într-o campanie în care a reuşit să piardă toţi aliaţii posibili, Traian Băsescu a redevenit preşedinte, preluând de la antecesor, adică de la el însuşi, toate problemele nerezolvate şi alte câteva în plus. De două luni România este guvernată de fantomele lui Emil Boc în vreme ce guvernele susţinute de Traian Băsescu cearcă în zadar să se nască. Bugetul nu există nici măcar în stare de proiect şi nici programe pentru ieşirea din criză. Ultimele luni au fost ca o carte în care se repetă monoton paginile de intrigă, consumând steril interesul cititorilor pentru desfăşurarea acţiunii şi deznodământ.
Ce se petrece mai departe? Mister. Putem lăsa timpul să se scurgă pentru a afla, dar parcă se scurge degeaba. Cert este că în Parlament s-a născut o altă majoritate a cărei eternitate promisă iniţial începe să se crape. Cu toate acestea rămân suficiente mâini să îngroape orice guvern propus de Traian Băsescu. Deja liderii partidelor asociate cu PSD au anunţat că sunt decişi să preia cu ajutorul Curţii Constituţionale de la Traian Băsescu funcţia prezidenţială sau să-i reducă semnificativ din prerogative impunând propriul cabinet ministerial şi propriul prim-ministru.
La rândul lor, negociatorii Partidului democrat liberal au început să agite momeli multicolore, pentru toate gusturile politice. În vreme ce fostul viitor premier Klaus Johannis a anunţat că se întoarce la primăria lui, căci nu intenţionează să conducă alt guvern decât cel propus de coaliţia PSD-PNL, primul care pare să fi gustat din firul întins de oamenii lui Traian Băsescu este fostul lider liberal Călin Popescu Tăriceanu. Acesta a început să găsească şi calităţi în oceanul de cusururi care l-a împins, nu odată, pe culmile disperării, pe când era premier. Liberalii, spune fostul preşedinte PNL, nu ar trebui să stea la butoniera socialiştilor lui Geoană şi nici să dea din coadă, când sunt duşi la plimbare de locotenenţii lui Ion Iliescu. Afirmaţii ironizate de Crin Antonescu dând senzaţia, însă, că PNL pare pregătit de o restructurare românească- adică prin atomizare.
