Interviul cu locotenent-colonelul Dumitru Damian şi maiorul Viorel Oancea a fost înregistrat pe data de 10 ianuarie 1990 într-un birou al fostului comitet judeţean de partid Timiş. In birou se poate vedea un portret al lui Ceauşescu, dat jos de pe perete (vezi fotografia realizată de Bernd Markowski). 
Interviul publicat în TAZ
Viorel Oancea a fost primul ofiţer român care s-a opus ordinelor venite de sus şi care s-a adresat revoluţionarilor din balconul operei din Timişoara. Pe data de 21 decembrie, ziua mitingului de la Bucureşti, maiorul Viorel Oancea a propus conducerii superioare a armatei un plan de acţiune care prevedea încetarea oricărori acţiuni violente. O zi mai tîrziu Oancea a fraternizat deschis cu revoluţionarii timişoreni, asigurîndu-i că armata îi va proteja.
Reacţia superiorilor nu a întirziat. Generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major (1986-1989; căruia unii doresc să-i ridice astăzi la Tîrgu Mureş un monument), care fusese direct implicat în acţiunile de reprimare de la Timişoara, plecase între timp la Bucureşti. Prin telefon l-a ameninţat pe Oancea cu sancţiuni juridice. Oancea a fost pus cvasi sub arest, iar procuratura a intrat în acţiune. De abia după fuga lui Ceauşescu, relatează Oancea în interviul înregistrat în urmă cu aproape 20 de ani, s-a pus capăt acestei situaţii.
În afară de cîteva fragmente, interviul de faţă niciodată nu a fost difuzat integral. O versiune scurtată şi prelucrată publicistic pentru ziarul „die tageszeitung“ (taz) a apărut în acest cotidian berlinez pe data de 23 ianuarie 1990 sub titlul „Gegen 24 Uhr fielen die ersten Schüsse“ (Pe la ora 24 au fost trase primele focuri). O versiune a acestui text, tradusă în limba română, a apărut ulterior în revista „Contrapunct“, nr. 9, 1990 sub titlul „Generalul m-a făcut dobitoc“. Acelaşi text a fost republicat şi-n volumul „Aprecieri neretuşate" (Iaşi, 1995).
Cei doi ofiţer relatează pe larg cum au perceput ei evenimentele din Timişoara şi cum au reacţionat ei în acele zile dramatice.
În finalul interviului Viorel Oancea a ţinut să citească un document programatic pe care îl redăm în continuare într-o formă uşor scurtată:
1) Acuz pe unii comandanţi de unităţi şi mari unităţi din garnizoana Timişoara că au colaborat cu regimul dictatorial şi au dat ordin să se deschidă focul împotriva demonstranţilor la locul de dislocare a unităţilor, de exemplu Calea Lipovei, Calea Girocului etc. Să se constituie o comisie de anchetă care să lămurească vinovaţii care să-şi primească pedeapsa meritată. [...] Marea majoritate a militarilor este cinstită şi nu a executat ordinul. [...]
2) Protestez împotriva menţinerii în rîndurle armatei a contrainformatorilor, deci a organelor C.I., care erau agenţi ai Securităţii în rîndurile armatei, de asemenea şi a ofiţerilor din aparatul politic, cei care ne-au dopat, care ne-au îndoctrinat cu politica ceauşistă. Culmea este că acum tot aceşti lucrători politici sunt trimişi să ajute Frontul Salvării Naţionale. Este un nonsens ca cei care au propagat politica ceauşistă să fie acum de partea cealaltă a baricadei şi să fie mari „luptători“.
De asemenea:
3) Protestez împotriva faptului că-n armată s-au păstrat vechile structuri şi suprastructuri, iar procesul de democratizare nu a pătruns şi nu se manifestă în nici un fel în armată. Este necesar să se verifice în amănunţime cum au fost promovate unele cadre, deoarece şi în armată avansarea nu s-a făcut pe princpiul pregătirii şi competenţei, ci pe bază de nepotism şi mită.
4) Ca fost membru de partid - este drept că nu am o vechime prea mare pentru vîrsta mea - nu sunt de acord ca fondurile fostului P.C.R. să rămînă în continuare altui partid comunist care va lua naştere. Cel mult proporţional cu numărul membrilor care vor constitui viitorul partid, dacă vor avea neruşinarea să se constituie, să li se acorde un fond.
Astea sunt punctele mele de vedere şi aş dori să fie cunoscute.“
*Fiind un document audio istoric, interviul cu cei doi ofiţeri este redat aici fără nici o intervenţie. Pe alocuri, calitatea înregistrării este deficitară. Faptul se datorează faptului că banda este deteriorată iar aparatul pe care s-a înregistrat convorbirea la vremea respectivă a fost un simplu dictafon.
Viorel Oancea a fost primul ofiţer român care s-a opus ordinelor venite de sus şi care s-a adresat revoluţionarilor din balconul operei din Timişoara. Pe data de 21 decembrie, ziua mitingului de la Bucureşti, maiorul Viorel Oancea a propus conducerii superioare a armatei un plan de acţiune care prevedea încetarea oricărori acţiuni violente. O zi mai tîrziu Oancea a fraternizat deschis cu revoluţionarii timişoreni, asigurîndu-i că armata îi va proteja.
Reacţia superiorilor nu a întirziat. Generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major (1986-1989; căruia unii doresc să-i ridice astăzi la Tîrgu Mureş un monument), care fusese direct implicat în acţiunile de reprimare de la Timişoara, plecase între timp la Bucureşti. Prin telefon l-a ameninţat pe Oancea cu sancţiuni juridice. Oancea a fost pus cvasi sub arest, iar procuratura a intrat în acţiune. De abia după fuga lui Ceauşescu, relatează Oancea în interviul înregistrat în urmă cu aproape 20 de ani, s-a pus capăt acestei situaţii.
În afară de cîteva fragmente, interviul de faţă niciodată nu a fost difuzat integral. O versiune scurtată şi prelucrată publicistic pentru ziarul „die tageszeitung“ (taz) a apărut în acest cotidian berlinez pe data de 23 ianuarie 1990 sub titlul „Gegen 24 Uhr fielen die ersten Schüsse“ (Pe la ora 24 au fost trase primele focuri). O versiune a acestui text, tradusă în limba română, a apărut ulterior în revista „Contrapunct“, nr. 9, 1990 sub titlul „Generalul m-a făcut dobitoc“. Acelaşi text a fost republicat şi-n volumul „Aprecieri neretuşate" (Iaşi, 1995).
În finalul interviului Viorel Oancea a ţinut să citească un document programatic pe care îl redăm în continuare într-o formă uşor scurtată:
1) Acuz pe unii comandanţi de unităţi şi mari unităţi din garnizoana Timişoara că au colaborat cu regimul dictatorial şi au dat ordin să se deschidă focul împotriva demonstranţilor la locul de dislocare a unităţilor, de exemplu Calea Lipovei, Calea Girocului etc. Să se constituie o comisie de anchetă care să lămurească vinovaţii care să-şi primească pedeapsa meritată. [...] Marea majoritate a militarilor este cinstită şi nu a executat ordinul. [...]
2) Protestez împotriva menţinerii în rîndurle armatei a contrainformatorilor, deci a organelor C.I., care erau agenţi ai Securităţii în rîndurile armatei, de asemenea şi a ofiţerilor din aparatul politic, cei care ne-au dopat, care ne-au îndoctrinat cu politica ceauşistă. Culmea este că acum tot aceşti lucrători politici sunt trimişi să ajute Frontul Salvării Naţionale. Este un nonsens ca cei care au propagat politica ceauşistă să fie acum de partea cealaltă a baricadei şi să fie mari „luptători“.
De asemenea:
3) Protestez împotriva faptului că-n armată s-au păstrat vechile structuri şi suprastructuri, iar procesul de democratizare nu a pătruns şi nu se manifestă în nici un fel în armată. Este necesar să se verifice în amănunţime cum au fost promovate unele cadre, deoarece şi în armată avansarea nu s-a făcut pe princpiul pregătirii şi competenţei, ci pe bază de nepotism şi mită.
4) Ca fost membru de partid - este drept că nu am o vechime prea mare pentru vîrsta mea - nu sunt de acord ca fondurile fostului P.C.R. să rămînă în continuare altui partid comunist care va lua naştere. Cel mult proporţional cu numărul membrilor care vor constitui viitorul partid, dacă vor avea neruşinarea să se constituie, să li se acorde un fond.
Astea sunt punctele mele de vedere şi aş dori să fie cunoscute.“
*Fiind un document audio istoric, interviul cu cei doi ofiţeri este redat aici fără nici o intervenţie. Pe alocuri, calitatea înregistrării este deficitară. Faptul se datorează faptului că banda este deteriorată iar aparatul pe care s-a înregistrat convorbirea la vremea respectivă a fost un simplu dictafon.
