A trecut un an de zile de cînd în Moldova a fost adoptat un cadru legislativ cu privire la protecţia socială suplimentară a familiilor defavorizate. Conform acestuia, familiile care au un venit mai mic de 530 de lei pentru o persoană au dreptul la o prestaţie bănească lunară, numită ajutor social. Aplicarea acestei legi a scos în evidenţă şi unele dificultăţi.
Populaţia nu este informată suficient despre modul de solicitare şi acordare a ajutorului social, consideră Stelian Coreişa, şeful Direcţiei raionale de asistenţă socială din Ialoveni, şi de multe ori solicitanţii nu sînt sinceri, indicînd în cerere un venit mai mic decît cel de facto. Din aceste motive, aproximativ 30% din cererile de solicitare a ajutorului social au fost respinse în decursul acestui an.
Stelian Coreişa a remarcat şi altă tendinţă a populaţiei: "O parte din aceştia care au început să primească ajutor social, dacă ei undeva mai lucrau, acum au lepădat lucrul. Sînt cazuri când ei au cotă, el ia şi vinde cota, pentru că avînd cotă nu intră în categorie, vinde cota, după asta el scapă şi de pămînt şi aşteaptă cineva să-i dea ajutor social".
Tocmai din aceste considerente, ne spune Valentina Buliga, Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a fost creat un mecanism de monitorizare a erorilor din acest sistem. În primul rind, acest ajutor social se acordă în urma unei evaluări minuţioase a veniturilor familiei. Există însă o problemă ce ţine de evaluarea veniturilor din agricultură, care nu sînt transparente. Pe de altă parte, remarcă ministra, familiile care deţin o cotă de pămînt nu totdeauna au posibilitatea s-o prelucreze sau să formeze asociaţii. Iată de ce se caută soluţii pentru a le acorda şi acestor familii defavorizate un suport material ce le va îmbunătăţi situaţia, prin ignorarea veniturilor din agricultură.
Dar, în acelaşi timp, Ministrul Muncii a ţinut să precizeze următorul lucru: "Această lege n-are menirea să dezvolte o societate infantilă şi dependentă de ajutor social, noi o să găsim acel mecanism de motivare a cetăţenilor RM să muncească şi să nu-i transformăm în oameni care doar aşteaptă ajutor de la stat, pentru că scopul legii n-a fost să ne lăsăm de muncă sau să nu prelucrăm terenul de lîngă casă".
Aplicarea acestei legi a fost urmărită de mai mulţi experţi europeni, dintre care Richard Trigano. Acesta este de părerea că Moldova trebuie să mute accentul de pe compensaţiile nominative pentru unele categorii, pe politici adresate unor grupuri-ţintă, aşa cum s-a procedat în Europa. Aceste grupuri-ţintă trebuie să vizeze familiile cu un copil sau cu mai mulţi copii mici, de pînă la 2-3 ani, familiile cu mai mulţi copii, persoanele cu dizabilităţi, familiile monoparentale, persoanele cu vîrstă de pensionare care însă nu îndeplinesc criteriile pentru a putea primi o pensie.
În concluzie expertul a menţionat: "O lege despre acest venit minim garantat nu este în general suficientă pentru ea însăşi. Trebuie să dezvoltăm în jurul acestor politici de asigurare a unui venit minim pentru familiile defavorizate, vulnerabile sau sărace, politici care să asigure accesul la sănătate, dreptul la educaţie, o politică de reşcolarizare şi, în acelaşi timp, alte politici care se referă la reîntoarcerea la muncă, politici care să-i susţină, să-i motiveze pentru a reveni la muncă".
Nu în ultimul rind, a adăugat Richard Trigano, în aplicarea acestei legi, ca, de altfel, în aplicarea tuturor legilor, este nevoie de transparenţă.
Populaţia nu este informată suficient despre modul de solicitare şi acordare a ajutorului social, consideră Stelian Coreişa, şeful Direcţiei raionale de asistenţă socială din Ialoveni, şi de multe ori solicitanţii nu sînt sinceri, indicînd în cerere un venit mai mic decît cel de facto. Din aceste motive, aproximativ 30% din cererile de solicitare a ajutorului social au fost respinse în decursul acestui an.
Stelian Coreişa a remarcat şi altă tendinţă a populaţiei: "O parte din aceştia care au început să primească ajutor social, dacă ei undeva mai lucrau, acum au lepădat lucrul. Sînt cazuri când ei au cotă, el ia şi vinde cota, pentru că avînd cotă nu intră în categorie, vinde cota, după asta el scapă şi de pămînt şi aşteaptă cineva să-i dea ajutor social".
Tocmai din aceste considerente, ne spune Valentina Buliga, Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a fost creat un mecanism de monitorizare a erorilor din acest sistem. În primul rind, acest ajutor social se acordă în urma unei evaluări minuţioase a veniturilor familiei. Există însă o problemă ce ţine de evaluarea veniturilor din agricultură, care nu sînt transparente. Pe de altă parte, remarcă ministra, familiile care deţin o cotă de pămînt nu totdeauna au posibilitatea s-o prelucreze sau să formeze asociaţii. Iată de ce se caută soluţii pentru a le acorda şi acestor familii defavorizate un suport material ce le va îmbunătăţi situaţia, prin ignorarea veniturilor din agricultură.
Dar, în acelaşi timp, Ministrul Muncii a ţinut să precizeze următorul lucru: "Această lege n-are menirea să dezvolte o societate infantilă şi dependentă de ajutor social, noi o să găsim acel mecanism de motivare a cetăţenilor RM să muncească şi să nu-i transformăm în oameni care doar aşteaptă ajutor de la stat, pentru că scopul legii n-a fost să ne lăsăm de muncă sau să nu prelucrăm terenul de lîngă casă".
Aplicarea acestei legi a fost urmărită de mai mulţi experţi europeni, dintre care Richard Trigano. Acesta este de părerea că Moldova trebuie să mute accentul de pe compensaţiile nominative pentru unele categorii, pe politici adresate unor grupuri-ţintă, aşa cum s-a procedat în Europa. Aceste grupuri-ţintă trebuie să vizeze familiile cu un copil sau cu mai mulţi copii mici, de pînă la 2-3 ani, familiile cu mai mulţi copii, persoanele cu dizabilităţi, familiile monoparentale, persoanele cu vîrstă de pensionare care însă nu îndeplinesc criteriile pentru a putea primi o pensie.
În concluzie expertul a menţionat: "O lege despre acest venit minim garantat nu este în general suficientă pentru ea însăşi. Trebuie să dezvoltăm în jurul acestor politici de asigurare a unui venit minim pentru familiile defavorizate, vulnerabile sau sărace, politici care să asigure accesul la sănătate, dreptul la educaţie, o politică de reşcolarizare şi, în acelaşi timp, alte politici care se referă la reîntoarcerea la muncă, politici care să-i susţină, să-i motiveze pentru a reveni la muncă".
Nu în ultimul rind, a adăugat Richard Trigano, în aplicarea acestei legi, ca, de altfel, în aplicarea tuturor legilor, este nevoie de transparenţă.
