Ca și ziaristica de calitate, scrierea istoriei își are exigențele ei. Iar cea mai importantă este interpretarea critică a izvoarelor, a documentelor de arhivă. Selecția acestor documente, după măsura în care reflectă adecvat evenimentele istorice a căror restituire este urmărită, este și ea de o importanță fundamentală în orice demers științific.
Punerea la dispoziția cercetătorilor, în mod liber, pe site-ul postului nostru de radio, a arhivelor istorice sonore ale Europei Libere, păstrate la arhivele Hoover de la Standford sau în colecții particulare, este, poate, faptul cel mai revelator al anului, de semnalat în această rubrică de cultură și politică (http://www.europalibera.org/section/rfe_archive/645.html). Fie că este vorba de atingerile măestre de floretă ale unui ziarist de mare respirație și probitate, cum a fost Noel Bernard, fie de analizele fine comparative, de conjunctură dar extrem de documentate, ale unui istoric de marcă, asemenea lui Vlad Georgescu, cei doi directori ce au făcut gloria Europei Libere în dificila perioadă a ceaușismului, arhiva istorică deschide perspective de interpretare a trecutului de care nu se poate să nu se țină seamă. Iar lor li se adaugă și li se vor adăuga, documente sonore reprezentative, cum sînt, de exemplu, comentariile Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca, exemplificînd și ele o epocă de confruntări ideologice aprinse între vest și est.
Citeam recent într-un interviu publicat la București că arhivele Europei Libere ar trebui aduse în copie în România deoarece fără ele cercetătorul nu ar putea scrie istoria reală a ultimelor decenii. Cel care ar merge la Biblioteca Academiei, se afirma în interviu, ar fi limitat la consultarea unor documente ilustrînd exclusiv propaganda regimului ceaușist. Afirmațiile trebuie amendate, dincolo de discuția despre utilitatea investirii unor mari sume de bani pentru copierea integrală a arhivelor de la Hoover, în locul, de exemplu, trimiterii unor bursieri doctoranzi în Statele Unite.
Cert este că documentele fundamentale pentru scrierea istoriei recente a României, ca și a Basarabiei, se găsesc și trebuie căutate în primul rînd în Arhivele Naționale ale Statului și filialele lor. O condiționare a studierii istoriei ultimelor decenii de accesul la arhivele sonore radiofonice nu își are sensul. Intr-o ierarhie a importanței documentelor, arhivele sonore, fie ele și ale Europei Libere, rămîn, cu mici excepții – acelea ale unor mărturii directe culese de la actori ai unor evenimente - de rang secundar.
Importanța arhivelor istorice ale Europei Libere, cele care acoperă perioada comunistă, este de o cu totul altă natură. Ele constituie o documentație esențială într-un studiu posibil și necesar a diverse aspecte ale istoriei războiului rece pe planul propagandei și ideologiei. Un război cîștigat cu armele minții căruia, la Europa Liberă, i s-au alăturat în mod credibil numeroși intelectuali originari din România și stabiliți în Occident.
Restituirea mecanismelor și a efectelor sale asupra oamenilor și evoluțiilor din țară, în paralel cu ceea ce s-a petrecut în restul Europei răsăritene, în perioada transmisiilor de la Munchen ale Europei Libere este de o utilitate neîndoielnică pentru înțelegerea istoriei trecute și prezente a spațiului românesc.
Punerea la dispoziția cercetătorilor, în mod liber, pe site-ul postului nostru de radio, a arhivelor istorice sonore ale Europei Libere, păstrate la arhivele Hoover de la Standford sau în colecții particulare, este, poate, faptul cel mai revelator al anului, de semnalat în această rubrică de cultură și politică (http://www.europalibera.org/section/rfe_archive/645.html). Fie că este vorba de atingerile măestre de floretă ale unui ziarist de mare respirație și probitate, cum a fost Noel Bernard, fie de analizele fine comparative, de conjunctură dar extrem de documentate, ale unui istoric de marcă, asemenea lui Vlad Georgescu, cei doi directori ce au făcut gloria Europei Libere în dificila perioadă a ceaușismului, arhiva istorică deschide perspective de interpretare a trecutului de care nu se poate să nu se țină seamă. Iar lor li se adaugă și li se vor adăuga, documente sonore reprezentative, cum sînt, de exemplu, comentariile Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca, exemplificînd și ele o epocă de confruntări ideologice aprinse între vest și est.
Citeam recent într-un interviu publicat la București că arhivele Europei Libere ar trebui aduse în copie în România deoarece fără ele cercetătorul nu ar putea scrie istoria reală a ultimelor decenii. Cel care ar merge la Biblioteca Academiei, se afirma în interviu, ar fi limitat la consultarea unor documente ilustrînd exclusiv propaganda regimului ceaușist. Afirmațiile trebuie amendate, dincolo de discuția despre utilitatea investirii unor mari sume de bani pentru copierea integrală a arhivelor de la Hoover, în locul, de exemplu, trimiterii unor bursieri doctoranzi în Statele Unite.
Cert este că documentele fundamentale pentru scrierea istoriei recente a României, ca și a Basarabiei, se găsesc și trebuie căutate în primul rînd în Arhivele Naționale ale Statului și filialele lor. O condiționare a studierii istoriei ultimelor decenii de accesul la arhivele sonore radiofonice nu își are sensul. Intr-o ierarhie a importanței documentelor, arhivele sonore, fie ele și ale Europei Libere, rămîn, cu mici excepții – acelea ale unor mărturii directe culese de la actori ai unor evenimente - de rang secundar.
Importanța arhivelor istorice ale Europei Libere, cele care acoperă perioada comunistă, este de o cu totul altă natură. Ele constituie o documentație esențială într-un studiu posibil și necesar a diverse aspecte ale istoriei războiului rece pe planul propagandei și ideologiei. Un război cîștigat cu armele minții căruia, la Europa Liberă, i s-au alăturat în mod credibil numeroși intelectuali originari din România și stabiliți în Occident.
Restituirea mecanismelor și a efectelor sale asupra oamenilor și evoluțiilor din țară, în paralel cu ceea ce s-a petrecut în restul Europei răsăritene, în perioada transmisiilor de la Munchen ale Europei Libere este de o utilitate neîndoielnică pentru înțelegerea istoriei trecute și prezente a spațiului românesc.
