Linkuri accesibilitate

Clasa de mijloc - rara avis în Europa de est şi Asia centrală


Proeminentă este însă în spaţiul post sovietic o clasă comercială care nu susţine valorile democraţiei şi liberalismului economic

Clasa de mijloc din est, din Balcani şi până în Afganistan, a rămas decenii la rând fragilă şi fără influenţă asupra vieţii politice şi sociale. După o investigaţie îndelungată la care au contribuit toate serviciile Europei Libere, Charles Recknagel încearcă să explice cauzele. Prima parte a unui serial de trei episoade, începe cu o tentativă de a defini această clasă socială în ţările est europene şi central asiatice, prin comparaţie cu clasa de mijloc occidentală.

În Occident, clasa de mijloc este considerată drept un fel de coloană vertebrală a societăţii democratice şi prospere. În Statele Unite, de exemplu, se estimează că din clasa de mijloc face parte cam 60 la sută din populaţie. Membrii acestei clase deţin cele mai diverse profesii: de la învăţători la poliţişti şi manageri. Ei au venituri decente, contribuie cu miliarde de dolari la bugetul ţării prin sistemul de impozitare, au o participare numeroasă la vot şi, în felul acesta, joacă un rol major în luarea deciziei despre cine şi cum conduce ţara.

Dar pe întinsurile Eurasiei, clasa de mijloc, sau ceea ce poate deveni o clasă de mijloc, este o categorie mult mai vagă şi mai fragilă. În multe ţări, din Balcani, Rusia şi până în Afganistan, o nouă clasă de mijloc încă se află în curs de formare, în mijlocul haosului rămas după prăbuşirea ordinii vechi, stabile de odinioară.

Dar pe cuprinsul fostei Uniuni Sovietice, pe cenuşa fostului regim comunist a apărut şi o puţin numeroasă, dar proeminentă clasă comercială nouă. Ea are venituri comparabile cu ale clasei de mijloc occidentale, dar valori sociale şi o atitudine faţă de guvernare proprii şi diferite.

Sociologul rus Boris Dubin de la centrul de sondare a opiniei publice Levada spune că reprezentanţii acestei clase comerciale din Rusia nu votează, cel mai probabil, pentru valorile democraţiei şi liberalismului economic. Ei sprijină ordinea socială, politică şi economică care s-a format în ţară în ultimul deceniu. Este o ordine autoritară în care puterea politică nu este separată de cea economică şi unde principalii lideri sunt şi principalii proprietari de bunuri.

Dubin estimează că această clasă comercială, susţinătoarea cea mai fermă a regimului la putere, formează în Rusia 4-5 la sută din populaţie şi este compusă mai ales din tineri, care locuiesc în marile oraşe ale ţării.

Valorile acestei clase comerciale se deosebesc vădit de ale celor despre care mulţi au considerat că vor ajunge să formeze clasa de mijloc în spaţiul post-sovietic – grupul compus din practicanţii unor profesii intelectuale, de la învăţători, doctori, până la artişti.

Acest grup a manifestat deseori o atitudine disidentă în raport cu reprezentanţii fostului aparat comunist, care au monopolizat puterea politică. Iar într-o economie centralizată, ca a multor foste republici sovietice, acest grup a rămas sărac, depăşit de întreprinzătorii care au exploatat fără scrupule o relaţie lucrativă cu guvernul.

Învăţătorii sunt un exemplu relevant. În Tajikistan, de exemplu, ei sunt printre cei mai săraci. În timpul vacanţei de vară mulţi pleacă în Rusia să muncească în construcţii. Dar când vacanţa ia sfârşit, ei revin la şcoală, ceea ce le oferă iluzia de a face parte dintr-o clasă socială privilegiată. "Am nevoie de bani pentru trai şi pentru munca mea la şcoală", spune învăţătorul tajik Halim Shukrulloev. Aşa încât merg la Moscova la munci sezoniere, unde primesc mult mai mult decât acasă ca învăţător. Cu banii adunaţi îmi acopăr şi cheltuielile pentru şcoală, cum ar fi biletele în transportul public".

După o definiţie a Băncii Mondiale, din clasa de mijloc, la nivel global, fac parte toţi cei care au venituri de cel puţin 4,287 de dolari pe an, estimare valabilă pentru anul 2007.

Pentru întreprinzătorul Denis Molotkov din oraşul rusesc Tomsk în vestul Siberiei, să faci parte din clasă de mijloc înseamnă să ai venituri constante peste medie, să ai în proprietate un imobil, o maşină, adică un set minim pentru o viaţă decentă.

Un studiu al Centrului sociologic Pew efectuat anul trecut la cererea grupului britanic „Economist" în 13 ţări estice arată că cei care fac parte dintr-o asemenea clasă de mijloc împărtăşesc valorile democratice, cum ar fi nevoia unor alegri libere, într-o proporţie mult mai mare decât cei din păturile sărace.

De la o ţară la ţară, cauzele inexistenţei unei clase de mijloc robuste sunt diferite. În Iran, Revoluţia Islamică din 1979 a forţat între două şi trei milioane de oameni, majoritatea profesionişti cu studii, să emigreze în Europa, America, sau ţările din Golful Persic. În Balcani, Afganistan şi Irak au avut loc războaie soldate cu milioane de refugiaţi.

Ca rezultat, în mare parte din Eurasia lipseşte un potenţial motor pentru schimbările democratice, care ar fi întruchipat de un grup numeros şi cu suficientă independenţă financiară pentru a-şi permite să gândească şi acţioneze liber.

Consecinţele sunt vizibile. Numeroase regimuri autocratice rămân la putere fără o opoziţie serioasă din partea societăţii civile, iar abisul dintre elitele îmbogăţite şi masele sărăcite creşte.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG