M-am gîndit zilele acestea, citind interogațiile unui ascultător, despre postările în limba rusă pe site-ul moldovenesc al Europei Libere, la cît de contraproductiv și ce prejudicii aduce în timp amestecul politicului în cultură, la fenomenul de suprasaturare și respingere fără discernămînt a unei culturi. Este ceea ce s-a petrecut și în România, nu numai în R. Moldova, după decenii în care pe piața editorială sau pe cea cinematografică au fost impuse și au dominat, până la saturație, cartea și producțiile de film sovietice.
Din perspectiva libertății cîștigate după anii 90, în Moldova a schimbărilor intervenite de cîteva, puține, luni, situația ar fi fost de așteptat să se schimbe, iar revenirea la diversitatea culturală să repună balanța judecății în normalitate. Dar, cum se întîmplă, multe prejudecăți s-au înrădăcinat adînc, contribuind astăzi la tendința de a desconsidera, de a respinge, cultura rusă, ca, de altfel, și pe acea a vecinilor din răsăritul Europei.
In mod neașteptat, în ultima lună printre informațiile culturale s-a detașat una care ar merita reflecție. In Cecenia, muzeul dedicat scriitorului Lev Tolstoi, într-o fostă așezare de cazaci, la Starogladovskaya, fostă bază militară pe vremea campaniilor Rusiei țariste de supunere a regiunii, s-a mutat și a fost re-inaugurat într-o clădire nouă, modernă. Reconstrucția muzeului, adăpostit anterior în clădirea unei școli, are, desigur, și o conotație politică, după afirmațiile directorului muzeului, controversatul lider al Ceceniei, Ramzan Kadîrov contribuind la proiect, prin intermediul fundației care îi poartă numele, cu echivalentul a peste 3 milioane de dolari.
Dar, dincolo de acest „amănunt”, este de notat, cum o spunea într-un interviu cu New York Times Vladimir Tolstoi, strănepotul scriitorului și director al muzeului celebru de la Iasnaia Poliana, că pe tot parcursul celor două războaie ruso-cecene, muzeul nu a fost închis niciodată și că, în ciuda distrugerilor massive din zonă pe parcursul ostilităților, statuia lui Tolstoi din curtea muzeului nu a avut nici ea de suferit.
Tolstoi și-a petrecut în nordul Caucazului, în Cecenia, trei ani ca tînăr scriitor, la mijlocul secolului al XIX-lea, și a atras atunci atenția asupra caracterului barbar al campaniei ruse de supunere a cecenilor. Din acea perioadă datează, Copilăria, prima operă care i-a pus în evidență arta literară, experiențele cecene formînd apoi subiectul altor nuvele remarcabile prin realismul observațiilor, Cazacii, Raidul, Hadji Murad. Notațiile din cea din urmă sînt și cele mai citate pentru descrierea cruzimii conflictului din anii 1850 și a resentimentelor față de ruși cărora le-a dat naștere. In formularea lui Tolstoi: „nu era vorbă de ură, fiindcă ei nu i-au privit pe acei cîini ruși ca pe ființe umane; dar era într-atît un sentiment de repulsie, dezgust și perplexitate față de cruzimea lipsită de sens a celor creaturi, că dorința de a-i extermina, asemenea unor șobolani, păianjeni veninoși sau lupi, era un instinct la fel de natural precum cel de auto-prezervare.”
Liderii politici și militari ruși au fost criticați în cursul războaielor recente din Cecenia că nu l-au citit pe Lev Tolstoi și că nu au reflectat la învățămintele lui despre caracterul independent și brav al cecenilor. Criticii, atît de partea rusă, cît și de cea cecenă observau că absența acestor lecturi contribuie la repetarea acelorași greșeli făcute în secolul al XIX-lea.
Muzeul inaugurat în decembrie trecut, situat la cca 80 de km de Groznîi se va dezvolta în continuare, urmînd să primească materiale de arhivă de primă calitate de la cel din Iasnaia Poliana și se va extinde și cu o expoziție de etnografie, înfățișînd viața și obiceiurile cecenilor în epoca în care Tolstoi a locuit în regiune. Un exemplu de diversitate și implicit deschidere culturală, chiar dacă politica nu este străină de inițiativa cecenă.
Din perspectiva libertății cîștigate după anii 90, în Moldova a schimbărilor intervenite de cîteva, puține, luni, situația ar fi fost de așteptat să se schimbe, iar revenirea la diversitatea culturală să repună balanța judecății în normalitate. Dar, cum se întîmplă, multe prejudecăți s-au înrădăcinat adînc, contribuind astăzi la tendința de a desconsidera, de a respinge, cultura rusă, ca, de altfel, și pe acea a vecinilor din răsăritul Europei.
In mod neașteptat, în ultima lună printre informațiile culturale s-a detașat una care ar merita reflecție. In Cecenia, muzeul dedicat scriitorului Lev Tolstoi, într-o fostă așezare de cazaci, la Starogladovskaya, fostă bază militară pe vremea campaniilor Rusiei țariste de supunere a regiunii, s-a mutat și a fost re-inaugurat într-o clădire nouă, modernă. Reconstrucția muzeului, adăpostit anterior în clădirea unei școli, are, desigur, și o conotație politică, după afirmațiile directorului muzeului, controversatul lider al Ceceniei, Ramzan Kadîrov contribuind la proiect, prin intermediul fundației care îi poartă numele, cu echivalentul a peste 3 milioane de dolari.
Dar, dincolo de acest „amănunt”, este de notat, cum o spunea într-un interviu cu New York Times Vladimir Tolstoi, strănepotul scriitorului și director al muzeului celebru de la Iasnaia Poliana, că pe tot parcursul celor două războaie ruso-cecene, muzeul nu a fost închis niciodată și că, în ciuda distrugerilor massive din zonă pe parcursul ostilităților, statuia lui Tolstoi din curtea muzeului nu a avut nici ea de suferit.
Tolstoi și-a petrecut în nordul Caucazului, în Cecenia, trei ani ca tînăr scriitor, la mijlocul secolului al XIX-lea, și a atras atunci atenția asupra caracterului barbar al campaniei ruse de supunere a cecenilor. Din acea perioadă datează, Copilăria, prima operă care i-a pus în evidență arta literară, experiențele cecene formînd apoi subiectul altor nuvele remarcabile prin realismul observațiilor, Cazacii, Raidul, Hadji Murad. Notațiile din cea din urmă sînt și cele mai citate pentru descrierea cruzimii conflictului din anii 1850 și a resentimentelor față de ruși cărora le-a dat naștere. In formularea lui Tolstoi: „nu era vorbă de ură, fiindcă ei nu i-au privit pe acei cîini ruși ca pe ființe umane; dar era într-atît un sentiment de repulsie, dezgust și perplexitate față de cruzimea lipsită de sens a celor creaturi, că dorința de a-i extermina, asemenea unor șobolani, păianjeni veninoși sau lupi, era un instinct la fel de natural precum cel de auto-prezervare.”
Liderii politici și militari ruși au fost criticați în cursul războaielor recente din Cecenia că nu l-au citit pe Lev Tolstoi și că nu au reflectat la învățămintele lui despre caracterul independent și brav al cecenilor. Criticii, atît de partea rusă, cît și de cea cecenă observau că absența acestor lecturi contribuie la repetarea acelorași greșeli făcute în secolul al XIX-lea.
Muzeul inaugurat în decembrie trecut, situat la cca 80 de km de Groznîi se va dezvolta în continuare, urmînd să primească materiale de arhivă de primă calitate de la cel din Iasnaia Poliana și se va extinde și cu o expoziție de etnografie, înfățișînd viața și obiceiurile cecenilor în epoca în care Tolstoi a locuit în regiune. Un exemplu de diversitate și implicit deschidere culturală, chiar dacă politica nu este străină de inițiativa cecenă.
