În ultimele săptămâni noua guvernare a lansat câteva iniţiative îndrăzneţe, politice şi economice. Este vorba de revizuirea Constituţiei – o necesitate care s-a degajat în urma eşecului alegerii preşedintelui în formula actuală. Modificările preconizate vor preciza ce fel de republică va fi Moldova - parlamentară sau semi-prezidenţială. Ar urma să fie modificat şi Articolul 13, legiferându-se limba română ca limbă oficială a statului.
O altă chestiune: condamnarea regimului comunist. Activitatea comisiei prezidenţiale, în frunte cu istoricul Gheorghe Cojocaru, nu se poate limita doar la furnizarea de argumente necesare unei Declaraţii de condamnare a regimului comunist, ea urmează să producă şi o serie consecinţe juridice, aşa cum s-a procedat în majoritatea statelor din Europa Centrală.
În sfârşit, a treia iniţiativă, cumva subsecventă dar nu mai puţin semnificativă, vizează subtitrarea în română a filmelor străine difuzate în cinematografe. Există deja o decizie a Ministerului Culturii în această privinţă. Ea nu face decât să restabilească prestigiul şi greutatea pe care trebuie să o aibă limba oficială, limba română, la ea acasă, într-un stat unde piaţa media şi de publicitate continuă să fie dominată de limba rusă.
Pe plan economic, au intrat în vigoare tarife mai mari la apă, energie electrică, gaze naturale şi la agentul termic. Atât reformele politice cât şi modificările de preţuri au nevoie de o susţinută campanie de informare şi explicare. Or, tocmai aici rezidă grava deficienţă a actualei guvernări. E timpul să-i auzim vorbind nu numai pe preşedinte şi pe premier, ci să se manifeste şi responsabili de la diversele direcţii economice, persoane de specialitate care să prezinte într-un limbaj limpede şi convingător motivaţia economică a scumpirilor. S-ar putea să constatăm cu această ocazie că unii dintre funcţionarii cu pricina stau de ani de zile pe salarii grase, asigurate de consumatori, fără ca nivelul lor de competenţă şi capacitate de comunicare să justifice o asemenea cheltuială.
Dacă s-ar fi comunicat mai eficient, de pildă, la primăria generală poate că n-am fi urmărit scene în care Dorin Chirtoacă este îmbrâncit de „gherila” pensionarilor rusofoni adunaţi în faţa primăriei pentru a protesta împotriva eliminării scutirilor la transportul public.
Există apoi destule chestiuni punctuale nelămurite. Astfel, în precedentele campanii electorale, partidele din fosta Opoziţie au vorbit de faptul că Moldova nu are un contor la gaze pe teritoriul său, sau un contor la care monitorii de la Chişinău să aibă acces. Ce s-a întreprins între timp? Dacă nu faci ordine la tine în casă nu vei supravieţui în vremuri de criză. Guvernul ar trebui să vorbească pe o singură voce, să nu permită cacofonia mesajelor, cum se mai întâmplă cu ieşirile la rampă a unor miniştri. Fără o bună comunicare şi fără o protecţie socială corespunzătoare reformele nu au şanse de reuşită şi nu vor face decât să favorizeze o nouă restauraţie comunistă.
Procesul de transformare democratică a Moldovei are nevoie de implicarea activă a mass-media şi a societăţii civile, guvernanţii nu le vor rezolva pe toate. Se ştie că o durere mărturisită e mai uşor de suportat decât o suferinţă tăinuită. Nişte dezbateri libere pot furniza mai multe idei şi soluţii pentru grelele probleme ale ţării şi vor determina o limpezire a opţiunilor în interiorul coaliţiei de guvernământ în chestiuni în care nu există o unanimitate de păreri. Lăsaţi-i pe oameni să vorbească şi Moldova se va schimba.
O altă chestiune: condamnarea regimului comunist. Activitatea comisiei prezidenţiale, în frunte cu istoricul Gheorghe Cojocaru, nu se poate limita doar la furnizarea de argumente necesare unei Declaraţii de condamnare a regimului comunist, ea urmează să producă şi o serie consecinţe juridice, aşa cum s-a procedat în majoritatea statelor din Europa Centrală.
În sfârşit, a treia iniţiativă, cumva subsecventă dar nu mai puţin semnificativă, vizează subtitrarea în română a filmelor străine difuzate în cinematografe. Există deja o decizie a Ministerului Culturii în această privinţă. Ea nu face decât să restabilească prestigiul şi greutatea pe care trebuie să o aibă limba oficială, limba română, la ea acasă, într-un stat unde piaţa media şi de publicitate continuă să fie dominată de limba rusă.
Pe plan economic, au intrat în vigoare tarife mai mari la apă, energie electrică, gaze naturale şi la agentul termic. Atât reformele politice cât şi modificările de preţuri au nevoie de o susţinută campanie de informare şi explicare. Or, tocmai aici rezidă grava deficienţă a actualei guvernări. E timpul să-i auzim vorbind nu numai pe preşedinte şi pe premier, ci să se manifeste şi responsabili de la diversele direcţii economice, persoane de specialitate care să prezinte într-un limbaj limpede şi convingător motivaţia economică a scumpirilor. S-ar putea să constatăm cu această ocazie că unii dintre funcţionarii cu pricina stau de ani de zile pe salarii grase, asigurate de consumatori, fără ca nivelul lor de competenţă şi capacitate de comunicare să justifice o asemenea cheltuială.
Dacă s-ar fi comunicat mai eficient, de pildă, la primăria generală poate că n-am fi urmărit scene în care Dorin Chirtoacă este îmbrâncit de „gherila” pensionarilor rusofoni adunaţi în faţa primăriei pentru a protesta împotriva eliminării scutirilor la transportul public.
Există apoi destule chestiuni punctuale nelămurite. Astfel, în precedentele campanii electorale, partidele din fosta Opoziţie au vorbit de faptul că Moldova nu are un contor la gaze pe teritoriul său, sau un contor la care monitorii de la Chişinău să aibă acces. Ce s-a întreprins între timp? Dacă nu faci ordine la tine în casă nu vei supravieţui în vremuri de criză. Guvernul ar trebui să vorbească pe o singură voce, să nu permită cacofonia mesajelor, cum se mai întâmplă cu ieşirile la rampă a unor miniştri. Fără o bună comunicare şi fără o protecţie socială corespunzătoare reformele nu au şanse de reuşită şi nu vor face decât să favorizeze o nouă restauraţie comunistă.
Procesul de transformare democratică a Moldovei are nevoie de implicarea activă a mass-media şi a societăţii civile, guvernanţii nu le vor rezolva pe toate. Se ştie că o durere mărturisită e mai uşor de suportat decât o suferinţă tăinuită. Nişte dezbateri libere pot furniza mai multe idei şi soluţii pentru grelele probleme ale ţării şi vor determina o limpezire a opţiunilor în interiorul coaliţiei de guvernământ în chestiuni în care nu există o unanimitate de păreri. Lăsaţi-i pe oameni să vorbească şi Moldova se va schimba.
