3 februarie 2000
„Actualitatea românească.” (Comentariu: Octavian Paler)
„Dihonii politice”
„Sciziunile nu sunt o noutate pe scena politică post-decembristă”, îşi începe Octavian Paler comentariul zilei. FSN, PDSR, PNL, PSDR, şi chiar şi Partidul Socialist al Muncii au suferit de rupturi şi formări de alte noi grupuri.
„Ţărăniştii sunt acum la a doua mare ruptură: mai întâi s-au despărţit din PNŢCD, în numele moralei, fostul premier Ciorbea şi cei care i s-au alăturat. Acum au plecat cu zgomot, în numele pragmatismului, unii din membri fostului grup de la Braşov, pentru a forma cu fostul premier Radu Vasile, partidul Popular”.
Sciziunile sunt însoţite de scandaluri. „Ambiţiile personale au împins lucrurile de multe ori la divorţuri urâte care au produs răni greu, sau chiar imposibil de cicatrizat”, mai spune Paler. Singurul caz de reconciliere, deşi nu integral, este al junilor liberali din PL 93 care „s-au întors la matcă”.
Motivele care duc la aceste sciziuni nu sunt o noutate pe scena politica românească. „La prima vedere rupturile par o boală contagioasă de care suferă partidele noastre. În fapt cauza se află” - opinează Paler - „în modul în care s-au făcut agregările politice după decembrie 89: prea în pripă, nu pe bază de afinităţi elective”. În loc să conteze doctrinele politice, mai importante au fost interesele conjuncturale ce au amestecat diferite persoane, astfel că partidele politice nu au avut ocazia să cunoască stabilitatea.
Cât despre efectele acestor sciziuni, acestea „au reuşit să clatine, să zdruncine încrederea populaţiei în partide, în politică, să inducă impresia de neseriozitate, să inducă impresia de răfuieli toxice”, notează comentatorul. Dovadă sunt sondajele de opinie.
