Presa sportivă engleză şi continentală ţin de o săptămînă pe prima pagină tema John Terry. Căpitanul naţionalei Angliei şi al clubului Chelsea e în centrul unui scandal sexual pe care presa îl împinge spre probleme de etică sportivă. Cazul e simplu şi relativ frecvent în lumea fotbaliştilor şi cu atît mai mult în lumea fotbaliştilor milionari. Terry e, alături de atîtea superstaruri, unul din stîlpiii vieţii de distracţie şi dezmăţ a cluburilor de noapte. În afara terenului de joc, lumea lui Terry se compune din plăcerile şi personajele clasice ale superstarului fotbalist: femei disponibile, aventuri sexuale frenetice, maşini exorbitante, case de milioane de dolari, vacanţe şi petreceri somptuoase şi în acelaşi timp de un desăvîrşit prost gust.
Terry a întreţinut numeroase legătuiri pasagere cu un personal feminin întotdeauna aflat în preajma locurilor de petrecere ale fotbaliştilor. Tot Terry a intrat în legătură cu o tînără franţuzoaică, de profesie model de lenjerie, şi de vocaţie prietenă a fotbaliştilor. Înainte de Terry, tînăra vedetă a lenjeriei a avut o legătură cu Wayne Bridges, coleg cu Terry la Chelsea şi la Naţională. Legătura a rămas ascunsă, soţia lui Terry a aflat din ziare cum stau lucrurile şi de aici a izbucnit scanalul. Divorţul pare iminent şi doamna Terry ar putea urma reţeta clasică în asemenea cazuri, alegîndu-se cu o despăgubire de cîteva milioane bune.
Aici a intervenit, însă, presa care a întors povestea spre zona responsabilităţii. Mai poate fi John Terry căpitan al Naţionalei Angliei? Mai poate Terry conduce în teren naţionala engleză la Cupa Mondială din iunie, unde Anglia promite o performanţă remarcabilă? Întrebările s-au transformat în temă de editorial şi au creat chiar impresia unei dezbateri naţionale, după modelul discuţiilor care privesc viaţa politicienilor sau mari dileme economice. Fabio Capello, antrenorul naţionalei engleze a fost împins în dispută, după ce presa a decis că numai Capello poate spune dacă Terry rămîne sau nu căpitan. Carlo Ancellotti, antrenorul lui Chelsea, a încercat să destindă situaţia şi a anunţat că e gata să îi acorde un concediu lui John Terry.
Dealtfel, Chelsea pare să se fi resimţit în urma scandalului şi a ratat meciul de campionat cu Hull City. A fost 1-1, într-un meci în care Terry a fost fluierat la fiecare intervenţie la balon. Cazul Terry e un exemplu de supradimensionare. Un episod personal sordid devine o temă publică, la simpla atingere cu fotbalul. Scandalul sexual în care e implicat John Terry e o banalitate în lumea fotbalului european de vîrf. Sute de fotbalişti, ameţiţi dintr-o dată de îmbogăţirea rapidă, trăiesc frenetic 10 poate 15 ani de exces şi risipă. Dar asta nu are nimic sau aproape nimic de-a face cu valoarea sportivă. Terry, de pildă, nu e un căpitan de echipă mai bun sau mai rău, pentru că a colecţionat trofee feminine. Problema e falsă şi nu face decît să vîndă ziare. În teren, acolo unde trebuie măsurat doar prin fotbal, Terry a rămas un profesionist de vîrf. În viaţa privată, acelaşi Terry e un împătimit, după regula fotbalistului bogat şi aşa cum îşi doreşte de fapt presa de scandal.
Tot în Anglia, echipele milionarilor de pe urma cărora trăiesc numeroase cluburi de noapte au o dispută extrem de agitată în campionat. Chelsea e în uşoară regresie, după punctele pierdute la Hull. Arsenal a trecut printr-o perioadă de meciuri remarcabile după care a fost amendată sever, pe teren propriu, de Manchester United. Arsenal a fost condusă cu 3-0 şi a avut marele noroc să piardă doar cu 3-1. Manchester a făcut un meci aproape perfect iar Rooney continuă implacabil să înscrie goluri superbe şi să cîştige meciuri de unul singur. Pe neaşteptae, criza prelungită de inspiraţie a luat sfîrşit şi Manchester arată, în acest moment, ca favorită certă la titlu. Însă răsturnările de situaţie rămîn oricînd posibile. Duelul în trei va continua.
Terry a întreţinut numeroase legătuiri pasagere cu un personal feminin întotdeauna aflat în preajma locurilor de petrecere ale fotbaliştilor. Tot Terry a intrat în legătură cu o tînără franţuzoaică, de profesie model de lenjerie, şi de vocaţie prietenă a fotbaliştilor. Înainte de Terry, tînăra vedetă a lenjeriei a avut o legătură cu Wayne Bridges, coleg cu Terry la Chelsea şi la Naţională. Legătura a rămas ascunsă, soţia lui Terry a aflat din ziare cum stau lucrurile şi de aici a izbucnit scanalul. Divorţul pare iminent şi doamna Terry ar putea urma reţeta clasică în asemenea cazuri, alegîndu-se cu o despăgubire de cîteva milioane bune.
Aici a intervenit, însă, presa care a întors povestea spre zona responsabilităţii. Mai poate fi John Terry căpitan al Naţionalei Angliei? Mai poate Terry conduce în teren naţionala engleză la Cupa Mondială din iunie, unde Anglia promite o performanţă remarcabilă? Întrebările s-au transformat în temă de editorial şi au creat chiar impresia unei dezbateri naţionale, după modelul discuţiilor care privesc viaţa politicienilor sau mari dileme economice. Fabio Capello, antrenorul naţionalei engleze a fost împins în dispută, după ce presa a decis că numai Capello poate spune dacă Terry rămîne sau nu căpitan. Carlo Ancellotti, antrenorul lui Chelsea, a încercat să destindă situaţia şi a anunţat că e gata să îi acorde un concediu lui John Terry.
Dealtfel, Chelsea pare să se fi resimţit în urma scandalului şi a ratat meciul de campionat cu Hull City. A fost 1-1, într-un meci în care Terry a fost fluierat la fiecare intervenţie la balon. Cazul Terry e un exemplu de supradimensionare. Un episod personal sordid devine o temă publică, la simpla atingere cu fotbalul. Scandalul sexual în care e implicat John Terry e o banalitate în lumea fotbalului european de vîrf. Sute de fotbalişti, ameţiţi dintr-o dată de îmbogăţirea rapidă, trăiesc frenetic 10 poate 15 ani de exces şi risipă. Dar asta nu are nimic sau aproape nimic de-a face cu valoarea sportivă. Terry, de pildă, nu e un căpitan de echipă mai bun sau mai rău, pentru că a colecţionat trofee feminine. Problema e falsă şi nu face decît să vîndă ziare. În teren, acolo unde trebuie măsurat doar prin fotbal, Terry a rămas un profesionist de vîrf. În viaţa privată, acelaşi Terry e un împătimit, după regula fotbalistului bogat şi aşa cum îşi doreşte de fapt presa de scandal.
Tot în Anglia, echipele milionarilor de pe urma cărora trăiesc numeroase cluburi de noapte au o dispută extrem de agitată în campionat. Chelsea e în uşoară regresie, după punctele pierdute la Hull. Arsenal a trecut printr-o perioadă de meciuri remarcabile după care a fost amendată sever, pe teren propriu, de Manchester United. Arsenal a fost condusă cu 3-0 şi a avut marele noroc să piardă doar cu 3-1. Manchester a făcut un meci aproape perfect iar Rooney continuă implacabil să înscrie goluri superbe şi să cîştige meciuri de unul singur. Pe neaşteptae, criza prelungită de inspiraţie a luat sfîrşit şi Manchester arată, în acest moment, ca favorită certă la titlu. Însă răsturnările de situaţie rămîn oricînd posibile. Duelul în trei va continua.