Respectul pentru drepturile omului inceteaza acolo unde intra pe rol traficantii de fiinţe umane. Numai ca victimele isi dau seama de ascest lucru mult prea tirziu. Iata o istorie tipica, povestita de Nina, o femei trecuta de virsta de 30 de ani.
„In Italia ne-au promis ca o sa lucrez chiar cu sotia domnului care imi facea documentele, mi s-a oferit la vreo 1000 de euro. Am ajuns intr-o luncă, nu stiam unde sunt, dar am vazut că curge Dunarea. Nu departe de noi s-a oprit o masina, am vazut ca din bagajnic a iesit o fetiţă. Mi-am dat seama ca se petrece ceva necurat, am incercat sa fug in jos spre Dunare. Au alergat 2 tipi dupa mine, mi-au dat cu ceva in cap, dupa care nu-mi aduc aminte nimic, am fost drogată. Cand m-am trezit eram la poalele unor munti, am vazut ca sunt oameni străini, libanezi sau arabi. Ei ne-au spus sa tacem din gura, pentru ca urmeaza o cale lungă.”
Statisticile procuraturii arata ca tendinţa generala de creştere a numarului de victime ale traficului de fiinţe umane, pe parcursul a mai bine de opt ani, a fost rasturnata in anul 2009.
Eduard Bulat, şeful sectiei de combatere a traficului de fiinţe umane: „În anul 2009, comparativ cu 2008 a fost constatată o scadere cu 14 la suta din numarul de infractiuni inregistrate. În anul 2009 fiind inregistrate 185 de astfel de infractiuni”.
Pau Hodorogeal: „Inseamnă că intr-adevar s-au comis mai putine infractiuni sau pur si simplu mai putine au fost depistate?”
Eduard Bulat: „Noi nu tindem sa prezentam starea lucrurilor ca sa vedeti ca traficul descreşte, dar facem o constatare a statisticilor noastre.”
Prudenta lui Eduard Bulat este explicabilă, intrucit e lesne de presupus ca traficanţii devin mai inventivi, anticipeaza masurile de contracarare si se reprofileaza pentru racolarea de migranti ilegali.
Eduard Bulat: „O latura infractionala care este mai putin periculoasă şi care aduce un venit mai mare. Iar riscurile de a fi pedepsiti sunt mai mici decat in cazul cand persoanele sunt recrutate, transportate cu scopul exploatarii sexuale sau prin muncă. Ei au renuntat. Pentru ei a devenit mult mai periculos sa lucreze in acest domeniu.”
Psihologul Lilia Gorgeag de la Centrul de asistenţă şi reabilitare a victimelor traficului de fiinţe umane crede ca aceasta descreştere a cazurilor de trafic este iluzorie, deoarece in ţarile principale de destinaţie - Rusia, Turcia şi Emiratele Arabe Unite, indentificarea victimelor practic nu există, din varii motive: „Rusia de exemplu nu vrea sa recunoasca fenomenul traficului. Ei clasifica aceasta crima ca prostitutie. Turcia are alte scopuri, vrea sa devina membră UE. Vor să rezolva problema traficului, dar aşa cum vor ei. Pentru ca in momentul cand depisteaza cazuri de exploatare sexuala, le deportează. Si atunci se primeşte ca nu avem victime sau exploatare sexuala in Turcia, pe cand noi stim precis ca sunt foarte multe. Din Rusia aproape nu avem victime readresate, dar noi stim sigur că există.”
Lilia Gorceag spune că de 9 ani, de când există Centrul de reabilitare a victimelor traficului, numarul beneficiarelor nici n-a crescut, dar nici n-a scăzut: „In medie aveam 300, 320. Si anul acesta am avut acelasi numar de oameni, chiar daca au fost indentificati mai putini. S-a schimbat poate doar felul de exploatare. Daca in anii precedenti domina exploarea sexuala, anul aceasta avem peste 20 la suta cazuri de exploatare prin muncă, in special bărbaţi.”
Paul Hodorogea: Lucrau si nu erau plătiţi?
Lilia Gorceag: „Erau dusi in afara oraselor, trăiau in conditii mizere, lucrau cate 16 ore pe zi si pana la urma nu primeau nici salariu”.
Doar in ultimii trei ani Ministerul muncii, protectiei sociale si familiei a luat in evidenta, pentru a acorda diverse tipuri de asistenţă, 870 de victime si potentiale victime, cum sunt definite de experti. Nicio institutie nu se incumeta insa sa dea barem date estimative privind numarul de persoane racolate de traficanti si veniturile acestora.
------------
Reportajul a fost realizat in cadrul Proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”, implementat de PNUD, Fondul ONU pentru Populatie, Misiunea in Moldova a OIM si a OSCE. Activitatile proiectului sunt realizate in parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova si finantate de Guvernul Japoniei, prin Fondul Natiunilor Unite pentru Securitate Umana.
„In Italia ne-au promis ca o sa lucrez chiar cu sotia domnului care imi facea documentele, mi s-a oferit la vreo 1000 de euro. Am ajuns intr-o luncă, nu stiam unde sunt, dar am vazut că curge Dunarea. Nu departe de noi s-a oprit o masina, am vazut ca din bagajnic a iesit o fetiţă. Mi-am dat seama ca se petrece ceva necurat, am incercat sa fug in jos spre Dunare. Au alergat 2 tipi dupa mine, mi-au dat cu ceva in cap, dupa care nu-mi aduc aminte nimic, am fost drogată. Cand m-am trezit eram la poalele unor munti, am vazut ca sunt oameni străini, libanezi sau arabi. Ei ne-au spus sa tacem din gura, pentru ca urmeaza o cale lungă.”
Statisticile procuraturii arata ca tendinţa generala de creştere a numarului de victime ale traficului de fiinţe umane, pe parcursul a mai bine de opt ani, a fost rasturnata in anul 2009.
Eduard Bulat, şeful sectiei de combatere a traficului de fiinţe umane: „În anul 2009, comparativ cu 2008 a fost constatată o scadere cu 14 la suta din numarul de infractiuni inregistrate. În anul 2009 fiind inregistrate 185 de astfel de infractiuni”.
Pau Hodorogeal: „Inseamnă că intr-adevar s-au comis mai putine infractiuni sau pur si simplu mai putine au fost depistate?”
Eduard Bulat: „Noi nu tindem sa prezentam starea lucrurilor ca sa vedeti ca traficul descreşte, dar facem o constatare a statisticilor noastre.”
Prudenta lui Eduard Bulat este explicabilă, intrucit e lesne de presupus ca traficanţii devin mai inventivi, anticipeaza masurile de contracarare si se reprofileaza pentru racolarea de migranti ilegali.
Eduard Bulat: „O latura infractionala care este mai putin periculoasă şi care aduce un venit mai mare. Iar riscurile de a fi pedepsiti sunt mai mici decat in cazul cand persoanele sunt recrutate, transportate cu scopul exploatarii sexuale sau prin muncă. Ei au renuntat. Pentru ei a devenit mult mai periculos sa lucreze in acest domeniu.”
Psihologul Lilia Gorgeag de la Centrul de asistenţă şi reabilitare a victimelor traficului de fiinţe umane crede ca aceasta descreştere a cazurilor de trafic este iluzorie, deoarece in ţarile principale de destinaţie - Rusia, Turcia şi Emiratele Arabe Unite, indentificarea victimelor practic nu există, din varii motive: „Rusia de exemplu nu vrea sa recunoasca fenomenul traficului. Ei clasifica aceasta crima ca prostitutie. Turcia are alte scopuri, vrea sa devina membră UE. Vor să rezolva problema traficului, dar aşa cum vor ei. Pentru ca in momentul cand depisteaza cazuri de exploatare sexuala, le deportează. Si atunci se primeşte ca nu avem victime sau exploatare sexuala in Turcia, pe cand noi stim precis ca sunt foarte multe. Din Rusia aproape nu avem victime readresate, dar noi stim sigur că există.”
Lilia Gorceag spune că de 9 ani, de când există Centrul de reabilitare a victimelor traficului, numarul beneficiarelor nici n-a crescut, dar nici n-a scăzut: „In medie aveam 300, 320. Si anul acesta am avut acelasi numar de oameni, chiar daca au fost indentificati mai putini. S-a schimbat poate doar felul de exploatare. Daca in anii precedenti domina exploarea sexuala, anul aceasta avem peste 20 la suta cazuri de exploatare prin muncă, in special bărbaţi.”
Paul Hodorogea: Lucrau si nu erau plătiţi?
Lilia Gorceag: „Erau dusi in afara oraselor, trăiau in conditii mizere, lucrau cate 16 ore pe zi si pana la urma nu primeau nici salariu”.
Doar in ultimii trei ani Ministerul muncii, protectiei sociale si familiei a luat in evidenta, pentru a acorda diverse tipuri de asistenţă, 870 de victime si potentiale victime, cum sunt definite de experti. Nicio institutie nu se incumeta insa sa dea barem date estimative privind numarul de persoane racolate de traficanti si veniturile acestora.
------------
Reportajul a fost realizat in cadrul Proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”, implementat de PNUD, Fondul ONU pentru Populatie, Misiunea in Moldova a OIM si a OSCE. Activitatile proiectului sunt realizate in parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova si finantate de Guvernul Japoniei, prin Fondul Natiunilor Unite pentru Securitate Umana.
