Ediţia europeană Wall Street Journal analizează situaţia din Balcani, notând că „vestul balcanic rămâne piesa lipsă din puzzle-ul european, iar integrarea în instituţiile trans-atlantice rămâne un obiectiv critic şi evaziv” şi subliniind importanţa unui angajament atât din partea Europei cât şi din partea SUA. Situaţia fostelor ţări iugoslave este încă fragilă. În Bosnia este nevoie de reforme politice şi constituţionale, astfel că „un angajament de a aduce Bosnia în sfera euro-atlantică, prin procesul de aderare la NATO, precum şi prin liberalizarea vizelor pentru UE”, scrie publicaţia americană, „ar putea submina acei lideri politici care exploatează frica şi nesiguranţa şi care ar dăuna integrării europeane”. În ciuda angajamentelor şi reformelor Serbiei, divergenţele cu Kosovo rămân un obstacol pentru progres, în timp ce Kosovo are problemele sale interne de securitate. Wall Street Journal notează însă că „îngrijorarea că nu există nici o cale viabilă către UE pentru ţările din vestul balcanic are putea submina agenda de reforme şi ar putea opri elanul din ultimii ani”. Astfel, cotidianul american face apel la sprijinul de la Bruxelles, precum şi la cel american, pentru a încuraja aceste ţări şi a construi astfel o Europă unită cu un viitor comun.
Cu ocazia a 25 de ani de când fostul lider al Uniunii Sovietice, Mikhail Gorbachev, a devenit secretatul general al comitetului central al partidului comunist, publicaţia britanică Independent comentează în jurul reformelor aduse de acesta, care este sărbătorit în vest ca liberator, în timp ce în ţara sa este privit cu suspiciune dacă nu chiar ostilitate pentru distrugerea puterii sovietice. Independent citează dintr-un articol scris de Gorbachev în care acesta critică situaţia din actuala Rusie, respectiv eşecul acesteia de se moderniza şi reculul procesului de democratizare.
Fostul preşedinte comunist continuă să susţină că reformele sale, perestoika şi glasnost, ar fi putut aduce o schimbare în Uniunea Sovietică lăsând-o intactă. Cotidianul britanic însă este de părere că aceste schimbări se refereau în primul rând la Rusia şi la comunism, astfel că ele nu ar fi putut fi suportate de sistemul sovietic de la acea dată, fără a declanşa transformări majore. „Colapsul Uniunii Sovietice a fost o victorie pentru Rusia şi pentru frustrata identitate naţională a ruşilor”, scrie Independent. În final publicaţia consemnează că reformele lui Gorvaciov au făcut posibilă aparaţia, în Rusia, a unei generaţii „care a uitat frica de comunism” ...” o moştenire valoroasă, chiar dacă nu a este continuarea paşnică a Uniunii Sovietice pe care Gorbaciov şi-ar fi dorit-o”.
Pe plan economic, Financial Times examinează China, şi direcţia acesteia. Amintind de cartea istoricului american Paul Kennedy, de la finalul anilor ’80 (The Rise and Fall of the Great Powers) care analiza SUA ce nu mai făcea faţă angajamentelor sale globale şi începea încet să scadă în importanță, Financial Times este de părere că la 20 de ani de la publicare, aceasta devine din nou valabilă. „Problemele americane, financiare şi militare, alături de dezvoltarea Chinei, pun întrebarea dacă nu cumva profesorul Kennedy a avut dreptate, iar dominaţia americană de după Războiul Rece a fost doar un scurt impuls înainte de a reintra în declin”. Cotidianul britanic face o comparaţie între China de azi şi Japonia de la finalul anilor 1980. Pe de o parte China nu este un rival la fel de serios pentru SUA, precum era Japonia în decada 80, cu un sistem politic stabil şi o societate omogenă şi prosperă. Pe de altă parte însă, China este în poziţia de a depăşi hegemonia americană, mai mult decât ar putea vreodată să o facă Japonia, dat fiind demografia chineză şi creşterea constantă a economiei ce va putea schimba balanţa puterii globale. „Dacă China continuă să se dezvolte şi să crească la fel pe următorii 20 de ani, atunci există posibilitatea ca să preia titlul de ’cea mai mare economie din lume’ cândva prin 2020”, conchide Financial Times.
Cu ocazia a 25 de ani de când fostul lider al Uniunii Sovietice, Mikhail Gorbachev, a devenit secretatul general al comitetului central al partidului comunist, publicaţia britanică Independent comentează în jurul reformelor aduse de acesta, care este sărbătorit în vest ca liberator, în timp ce în ţara sa este privit cu suspiciune dacă nu chiar ostilitate pentru distrugerea puterii sovietice. Independent citează dintr-un articol scris de Gorbachev în care acesta critică situaţia din actuala Rusie, respectiv eşecul acesteia de se moderniza şi reculul procesului de democratizare.
Fostul preşedinte comunist continuă să susţină că reformele sale, perestoika şi glasnost, ar fi putut aduce o schimbare în Uniunea Sovietică lăsând-o intactă. Cotidianul britanic însă este de părere că aceste schimbări se refereau în primul rând la Rusia şi la comunism, astfel că ele nu ar fi putut fi suportate de sistemul sovietic de la acea dată, fără a declanşa transformări majore. „Colapsul Uniunii Sovietice a fost o victorie pentru Rusia şi pentru frustrata identitate naţională a ruşilor”, scrie Independent. În final publicaţia consemnează că reformele lui Gorvaciov au făcut posibilă aparaţia, în Rusia, a unei generaţii „care a uitat frica de comunism” ...” o moştenire valoroasă, chiar dacă nu a este continuarea paşnică a Uniunii Sovietice pe care Gorbaciov şi-ar fi dorit-o”.
Pe plan economic, Financial Times examinează China, şi direcţia acesteia. Amintind de cartea istoricului american Paul Kennedy, de la finalul anilor ’80 (The Rise and Fall of the Great Powers) care analiza SUA ce nu mai făcea faţă angajamentelor sale globale şi începea încet să scadă în importanță, Financial Times este de părere că la 20 de ani de la publicare, aceasta devine din nou valabilă. „Problemele americane, financiare şi militare, alături de dezvoltarea Chinei, pun întrebarea dacă nu cumva profesorul Kennedy a avut dreptate, iar dominaţia americană de după Războiul Rece a fost doar un scurt impuls înainte de a reintra în declin”. Cotidianul britanic face o comparaţie între China de azi şi Japonia de la finalul anilor 1980. Pe de o parte China nu este un rival la fel de serios pentru SUA, precum era Japonia în decada 80, cu un sistem politic stabil şi o societate omogenă şi prosperă. Pe de altă parte însă, China este în poziţia de a depăşi hegemonia americană, mai mult decât ar putea vreodată să o facă Japonia, dat fiind demografia chineză şi creşterea constantă a economiei ce va putea schimba balanţa puterii globale. „Dacă China continuă să se dezvolte şi să crească la fel pe următorii 20 de ani, atunci există posibilitatea ca să preia titlul de ’cea mai mare economie din lume’ cândva prin 2020”, conchide Financial Times.
