17 martie 2000
Actualitatea românească.
Andrei Pleşu despre CNSAS şi deschiderea dosarelor (Realizator: Dan Răspopa)
Europa Libera: D-le Pleşu, de ce nu aţi candidat la o funcţie de conducere a proaspăt înfiinţatului Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Andrei Pleșu: Este întâi un motiv care ţine de raţionalitate. Am constatat că numele meu a creat foarte multe probleme atunci când a fost pomenit pentru acest Colegiu şi m-am gândit că apariţia mea într-o postură de prim-plan ar putea din nou să stârnească inutile tapaje şi blocaje şi mi s-a părut că este mult mai important ca lucrurile să înceapă să funcţioneze cât mai repede şi cât mai echilibrat, decât să complic din nou lucrurile printr-o candidatură care şi în plan particular nu mă interesa. Sunt într-un moment în care sunt fericit să n-am funcţii înalte după ce tocmai am scăpat de una care era să-mi frângă gâtul.
Europa Libera: Sunt reale acuzele care vi se aduc din partea reprezentanţilor opoziţiei în special dvs. şi d-lui Dinescu şi d-lui Patapievici cu faptul că nu aţi respecta prevederile legii Ticu pentru a ocupa un post în acest colegiu.
Andrei Pleșu: E mai mult decât ridicol ca d-l Ion Iliescu şi d-l Adrian Năstase cu biografiile lor să se arate îngrijoraţi de faptul că Dinescu şi Pleşu au fost membri de partid şi s-ar putea să funcţioneze prost. Astea nu sunt opinii reale, astea sunt şicane şi strategii mai mult sau mai puţin inspirate de campanie.
Europa Libera: Vom afla cine au fost securişti până la alegerile generale, de exemplu?
Andrei Pleșu: Teoretic, da. Practic, depinde de felul în care această instituţie se va pune pe roate, cât de repede şi în ce condiţii. (...) E încă devreme să vă spun la o săptămână de la constituire, dacă vă putem livra poimâine dosarul securiştilor.
Europa Libera: Există presiuni politice până acum ca dosarele sau informaţiile politice să nu iasă la suprafaţă.
Andrei Pleșu: Nu. Nu am perceput nimic de genul acesta. Există mai curând o indiferenţă politică, o neglijenţă. Şi dacă nu interpretăm asta ca un fel de a împiedica lucrurile, n-aş putea vorbi de presiuni directe.
