Ministrul Transporturilor, Anatol Şalaru a lansat astăzi o campanie de antrenare a tuturor calatorilor in dezrădăcinarea corupţiei şi evaziunii fiscale la gara auto din Chişinău. Şalaru declarase dimineaţă Europei Libere că a destituit mai mulţi demnitari din transporturi suspectaţi de corupţie - de la şeful Căilor Ferate până la şeful întreprinderii de stat „Gări şi staţii auto” – dar că singure aceste demiteri nu rezolvă problema. Cu ajutorul campaniei de la gara centrală, ministrul vrea să-i dezveţe pe călători să plătească direct şoferilor pentru călătorie şi să le explice de ce e bine să cumpere bilete.
Potrivit lui Şalaru, zilnic, de la gara centrală pleacă fără bilete aproximativ 1000 de călători, în consecinţă statul pierde anual circa 60 de milioane de lei din cauza milioanelor de bilete care nu sînt cumpărate la casele gării. Ministrul consideră că o redresare radicală a acestei situaţii ar putea schimba starea de lucruri. Începînd de azi, călătorii vor vedea pe fiecare autobuz care va ieşi din gara centrală un aviz cu mesajul mobilizator „Cere biletul tău!”. Miza acestei campanii anticorupţie e să-i determine pe călători să înţeleagă că plătind şoferului de fapt îşi taie creanga de sub picioare, fiindcă aceşti bani ar fi trebuit să ajungă la buget şi astfel să se transforme apoi în salarii, burse şi pensii.
Anatol Şalaru: „Aportul financiar în buget nu este spectaculos, nu este atît de mare încît să schimbe bugetul. Dar trebuie fiecare de la locul lui să înceapă să fie corect. Corupţia astăzi distruge din interior economia Republicii Moldova. Oamenii vor salarii, vor drumuri, dar bani în buget nu vin. Banii se duc direct în buzunar. Iar cei care iau banii în buzunar nu fac investiţii în drumuri. Funcţionarii, birocraţii nu au nici o dorinţă să nu ia mită. Pe ei îi aranjează chestia asta. Eu vreau să sensibilizez opinia publică. Oamenii trebuie să-i oblige să nu mai ia mită, trebuie să nu le mai dea bani. Să ceară biletul atunci cînd vor să plece undeva”.
Campania lansată de ministrul transporturilor ţinteste în şoferii care se fac vinovaţi nu doar de faptul că acceptă călători fără bilete, ba chiar refuză ostentativ să dea bilet celor care îl cer.
Şoferii cu care am încercat să stau de vorbă la Gara din centrul Chişinăului se dezvinovăţesc spunînd că majoritatea călătorilor totuşi au bilete, dar nu ascund că mai iau pasageri şi din cei care nu şi-au luat bilet de la casă, motivînd că nu acoperă cheltuielile pentru motorină: „Pentru că nu are combustibil. Cu ce să lucreze omul? Iaca, dacă am venit aici, eu trebuie să dau 250 de lei pe solearkă. Ca să merg. Da de unde să iei? De acasă să iei?”
Ministrul transporturilor spune însă că argumentele şoferilor care susţin că trebuie să-şi cumpere motorină şi să-şi repare mijloacele de transport pe bani proprii nu pot justifica actul de corupţie, chiar dacă condiţiile în care lucrează nu sînt dintre cele mai bune.
Pornind de la ideea că un fapt de corupţie are totuşi doi actori m-am apropiat de un bărbat care stătea lîngă uşa unui autobuz de pe ruta Chişinău-Delacău, și l-am întrebat dacă crede că oamenii sînt conştienţi că trebuie să cumpere bilete cînd călătoresc sau omului nostru îi e totuna cui să-i plătească?
Călătorul: „Iaca omului nostru îi totuna cui să-i plătească. Asta-i concret. Pentru că aşa-i sistemul. Aşa-i organizat şi aşa îi informată lumea. Oricui i-ai plăti, aceiaşi bani îi dai”.
Europa Liberă: „Bine, dar oamenii nu-şi dau seama că, dacă plătesc şoferului, nu ajung banii în buget?”
Călătorul: „Da oamenii la asta nu se gîndesc. Oamenii se gîndesc să ajungă acasă”.
Şi alte persoane care stăteau în gară mi-au spus că, după o zi grea, omului de la ţară nu-i mai pasă cui plăteşte, iar corupţia trebuie căutată sus, că „peştele de la cap se strică”. Puţini însă conştientizează legătura dintre pensiile şi salariile mai mari pe care i le cer statului şi comportamentul lor de zi cu zi. Aşa stînd lucrurile, o asemenea campanie ar părea mai mult decît necesară, dar există şanse ca ea să eşueze atîta timp cît autorităţile şi oamenii simpli vor fi pe baricade diferite.
Potrivit lui Şalaru, zilnic, de la gara centrală pleacă fără bilete aproximativ 1000 de călători, în consecinţă statul pierde anual circa 60 de milioane de lei din cauza milioanelor de bilete care nu sînt cumpărate la casele gării. Ministrul consideră că o redresare radicală a acestei situaţii ar putea schimba starea de lucruri. Începînd de azi, călătorii vor vedea pe fiecare autobuz care va ieşi din gara centrală un aviz cu mesajul mobilizator „Cere biletul tău!”. Miza acestei campanii anticorupţie e să-i determine pe călători să înţeleagă că plătind şoferului de fapt îşi taie creanga de sub picioare, fiindcă aceşti bani ar fi trebuit să ajungă la buget şi astfel să se transforme apoi în salarii, burse şi pensii.
Anatol Şalaru: „Aportul financiar în buget nu este spectaculos, nu este atît de mare încît să schimbe bugetul. Dar trebuie fiecare de la locul lui să înceapă să fie corect. Corupţia astăzi distruge din interior economia Republicii Moldova. Oamenii vor salarii, vor drumuri, dar bani în buget nu vin. Banii se duc direct în buzunar. Iar cei care iau banii în buzunar nu fac investiţii în drumuri. Funcţionarii, birocraţii nu au nici o dorinţă să nu ia mită. Pe ei îi aranjează chestia asta. Eu vreau să sensibilizez opinia publică. Oamenii trebuie să-i oblige să nu mai ia mită, trebuie să nu le mai dea bani. Să ceară biletul atunci cînd vor să plece undeva”.
Campania lansată de ministrul transporturilor ţinteste în şoferii care se fac vinovaţi nu doar de faptul că acceptă călători fără bilete, ba chiar refuză ostentativ să dea bilet celor care îl cer.
Şoferii cu care am încercat să stau de vorbă la Gara din centrul Chişinăului se dezvinovăţesc spunînd că majoritatea călătorilor totuşi au bilete, dar nu ascund că mai iau pasageri şi din cei care nu şi-au luat bilet de la casă, motivînd că nu acoperă cheltuielile pentru motorină: „Pentru că nu are combustibil. Cu ce să lucreze omul? Iaca, dacă am venit aici, eu trebuie să dau 250 de lei pe solearkă. Ca să merg. Da de unde să iei? De acasă să iei?”
Ministrul transporturilor spune însă că argumentele şoferilor care susţin că trebuie să-şi cumpere motorină şi să-şi repare mijloacele de transport pe bani proprii nu pot justifica actul de corupţie, chiar dacă condiţiile în care lucrează nu sînt dintre cele mai bune.
Pornind de la ideea că un fapt de corupţie are totuşi doi actori m-am apropiat de un bărbat care stătea lîngă uşa unui autobuz de pe ruta Chişinău-Delacău, și l-am întrebat dacă crede că oamenii sînt conştienţi că trebuie să cumpere bilete cînd călătoresc sau omului nostru îi e totuna cui să-i plătească?
Călătorul: „Iaca omului nostru îi totuna cui să-i plătească. Asta-i concret. Pentru că aşa-i sistemul. Aşa-i organizat şi aşa îi informată lumea. Oricui i-ai plăti, aceiaşi bani îi dai”.
Europa Liberă: „Bine, dar oamenii nu-şi dau seama că, dacă plătesc şoferului, nu ajung banii în buget?”
Călătorul: „Da oamenii la asta nu se gîndesc. Oamenii se gîndesc să ajungă acasă”.
Şi alte persoane care stăteau în gară mi-au spus că, după o zi grea, omului de la ţară nu-i mai pasă cui plăteşte, iar corupţia trebuie căutată sus, că „peştele de la cap se strică”. Puţini însă conştientizează legătura dintre pensiile şi salariile mai mari pe care i le cer statului şi comportamentul lor de zi cu zi. Aşa stînd lucrurile, o asemenea campanie ar părea mai mult decît necesară, dar există şanse ca ea să eşueze atîta timp cît autorităţile şi oamenii simpli vor fi pe baricade diferite.
