23 martie 2000
Actualitatea românească. (Corespondent: Liana Ionescu)
Reacții politice la audierile din Comisia Helsinki a Congresului american.
În timpul unor audieri privitoare la traficul de fiinţe umane în unele ţări europene organizate ieri de Comisia americană pentru securitate şi cooperare în Europa, cunoscută sub denumirea prescurtată de Comisia Helsinki, s-au făcut câteva observaţii referitoare la viitoarele alegeri prezidenţiale din România şi la posibilele lor rezultate.
Co-preşedintele comisiei, congresmanul Christopher Smith a declarat că „Parte din îngrijorarea noastră este că, cel puţin cu preşedintele Constantinescu. s-a produs o ruptură clară şi onestă cu vechiul regim al lui Ceauşescu. Mulţi dintre noi au avut serioase îngrijorări când preşedintele Iliescu a revenit la putere şi mulţi dintre aceiaşi vechi oameni au apărut din nou în veştminte diferite”.
În cadrul aceloraşi audieri, un alt congresman, Frank Wolf a spus: „Nu ar fi dramatic dacă Iliescu ar fi conducătorul OSCE-ului? Cred că ar fi o ruşine!”
Principalul partid de opoziţie, PDSR, a reacţionat vehement, declarând că cei doi congresmeni americani se amestecă în procesul electoral din România. Întrebându-se oarecum retoric, vice-preşedintele PDSR, Adrian Năstase, a spus că „De ce nu sunt preocupaţi dânşii de alegerile din propria lor ţară, din SUA din acest an? De ce nu sunt preocupaţi de cine va câştiga alegerile, spre exemplu, în Rusia? De ce nu sunt preocupaţi de dezastrul politic pe care l-au susţinut în Kosovo?”
Analiştii politici şi formatorii de opinie români spun însă că recunoaşterea PDSR-ului ca partid democrat şi criza sa de credibilitate externă reprezintă principala problemă a opoziţiei. Potrivit politologului Stelian Tănase, PDSR, pentru a fi convingător, ar trebui să se reformeze din interior, şi să vină cu o altă faţă, adăugând că PDSR se află într-o dilemă cu opţiunea sa occidentală şi electoratul său conservator.
Analistul politic, Dorel Şandor, spune că nu de revenirea lui Iliescu la Cotroceni depind relaţiile cu Occidentul, ci de cine va fi pus premier, ministru de finanţe sau al justiţie. „Dacă am şti cine sunt aceşti oameni şi am vedea cum se pregătesc aceştia pentru o posibilă guvernare între 2000 şi 2004, am putea discuta de ceva concret”. În continuare acesta a mai spus că „congresmenii americani au dreptul să fie îngrijoraţi sau încântaţi de situaţia dintr-o ţară asupra căreia gestionează relaţiile pe plan extern”.