La sfârşitul anului trecut, pentru refuzul de a se prezenta la Direcţia Naţională Anticorupţie, Cătălin Voicu a fost săltat de pe stradă ca orice borfaş care sfidează justiţia. A urmat furtuna mediatică şi protestele colegilor de partid.
Omul e senator PSD, are imunitate, şi în apărarea lui au sărit cei cu care s-a adunat, toţi anticorupţi până-n măduva oaselor. Cel mai vocal a fost săracul şi cinstitul Ion Iliescu: „Indiferent de motivaţii şi de argumente este stupefiant că un senator al României este săltat de pe stradă şi arestat. Mi se pare un lucru revoltător şi încălcarea oricăror principii ale democraţiei şi ale statului de drept. Asta este ceea ce promite domnul Băsescu pentru ţară? Să intrăm într-o fază a unui stat poliţienesc?” Democraţie, stat de drept şi în fundal statuia tiranului Băsescu, care terorizeză mieii PSD-ului.
Mai târziu, Ministerul Justiţiei a cerut avizul Senatului pentru arestarea lui Cătălin Voicu. Motivaţia: a stabilit „un cerc relaţional, format din judecători, procurori şi ofiţeri de poliţie“, care ocupau funcţii de conducere în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivel central, „demnitari, lideri politici, oameni de afaceri importanţi“, intermediind între aceştia „rezolvarea în afara cadrului legal“ a unor interese private vizând în principal „actul de justiţie, promovarea în funcţii, obţinerea de foloase materiale necuvenite“. Totul probat cu stenogramele unor interceptări telefonice dintre Voicu clienţii şi relaţiile sale.
Convorbirile, halucinante, dau măsura în care putregaiul corupţiei a cuprins lumea politicii, a afacerilor şi instituţiile statului de drept. Deşi omul pare a fi absolvit, în mai puţin de patru ani, două facultăţi, probabil private şi la fără frecvenţă, şi este şi doctor în drept, limbajul lui ar face să roşească de invidie chiar şi pe borfaşul cel mai spurcat gură.
Mai uluitoare este gândirea porcină despre instituţiile statului de drept. Iată-l explicându-se pe cel pe care aripa PSD Hrebenciuc - Vanghelie l-a vrut ministru de interne: „la Interne ai toată procuratura la dispoziţie, ai toată justiţia în mână, şi în trei ani am reţeaua mea în toată România“. Dialogurile lui cu oamenii de afaceri, cu judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sfidează fantezia ficţiunilor cu gangasteri americani, mafioţi sicilinei, dictatori sud-americani, la care se adaugă o notă naţională, via Ţiganiada.
Cătălin Voicu este partea vizibilă şi monstruoasă a caracatiţei corupţiei care sufocă România de două decenii, o piatră din dominoul corupţiei. Este în acelaşi timp piatra de moară de gâtul PSD-ului şi a Parlamentului, care va aviza sau nu arestarea lui, dar şi o piatră de încercare pentru justiţie şi pentru statul de drept. Toţi sunt copii putregaiului din umbra lui Ion Iliescu, cel care a pus demult degetul pe capitalismul de cumetrie al social-democraţiei româneşti. Năstase, Geoană, Vanghelie, Oprişan, Mazăre, Hrebenciuc, Mitrea, Muşetescu, Dan Ioan Popescu, nouă, şi cu Voicu zece, care-i şi întrece.
