Bayreuthdämmerung. Sfîrșit și început de epocă în templul lui Wagner.

Mai mult ca sigur nu a existat instituție culturală în istoria recentă a ultimilor 50 de ani mai controversată și obiect de dispută pe plan politic decît Festivalul de operă de la Bayreuth. Loc mitic de cult al lui Richard Wagner, Bayreuth-ul și istoria sa crepusculară sînt din nou în actualitate săptămîna aceasta și au ajuns la un punct de cotitură odată cu moartea lui Wolfgang Wagner, ultimul reprezentant al celebrei familii, aparținînd generației antebelice, legată de nazism.

O generație nouă, născută după cel de-al doilea război mondial, a preluat frîiele Festivalului și, cu siguranță, își va lua distanța față de moștenirea apăsătoare a unui trecut damnat pe care Wolfgang Wagner, patron absolut la Bayreuth din 1968, s-a străduit cu toate mijloacele să îl ascundă și să-l mistifice. Pentru cei care nu știu, scrierile antisemite ale compozitorului au fundamentat ideologia nazistă pe plan cultural, iar între familia lui Wagner, Hitler și nazism legăturile au fost cum nu se poate mai strînse.

Winifred Wagner, cea care a condus festivalul după moartea fiului compozitorului, Siegfried, începînd din anii '30 ai secolului trecut, a fost o admiratoare și o susținătoare ferventă a lui Hitler pînă la sfîrșitul vieții. Festivalul de la Bayreuth și muzica lui Wagner au fost utilizate la maximum de ideologii naziști pentru a promova o cultură naționalistă agresivă și xenofobă.

Cei doi fii ai lui Winifried, Wieland și Wolfgang Wagner, au fost în tinerețe protejați lui Hitler, educați și destinați simbolic, în proiectele acestuia, să conducă afacerile culturale ai unei Europe nazificate. La Bayreuth, își amintea nu de mult, într-o emisiune televizată la Londra, una din surorile lui Wolfgang, a fost schițat pentru prima dată planul de invazie a Poloniei, pe harta din manualul de geografie al viitorului director artistic al Festivalului. Wolfgang a luptat și a fost rănit în Polonia, iar Wieland, spre sfîrșitul războiului, a condus un lagăr nazist de concentrare, nu de parte de Bayreuth.

O istorie ascunsă multă vreme de cei doi frați care, din 1951, au lansat „Noul Bayreuth”, străduindu-se să dea o imagine pozitivă Festivalului dar evitînd sistematic să-și asume orice responsabilitate istorică, să inițieze orice dezbatere asupra trecutului. Fiul lui Wolfgang, Gottfried Wagner a fost cel care într-un volum biografic, la sfîrșitul anilor '90, a dezvăluit primul istoria ascunsă a familiei și a Festivalului, creînd senzație și declanșînd o dezbatere de proporții în lumea culturală și politică germană, care l-a obligat pe tatăl său să deschidă parțial arhivele de la Bayreuth.

Dar ansamblul documentelor a rămas necunoscut pînă astăzi, iar Gottfried Wagner o afirma nu de mult răspicat la televiziunea franceză: „Știm foarte bine că o mare parte a corespondenței dintre Hitler și familia Wagner nu este încă publicată, se încearcă încă să se evite discuția; este vorba de aproape 300 de scrisori, dispersate, la Bayreuth și la München, despre care nu se vrea să fie cunoscute, dar sînt absolut necesare istoricului...; nu este vorba numai de scrisori ale lui Winifred, dar și ale fiilor ei, ale unchiului și tatălui meu, ale mătușii mele Verena... ”

In 2008, sub presiunea autorităților bavareze, Wolfgang Wagner, „micul dictator”, cum îl poreclise una din fiicele sale, a cedat și la conducerea Festivalului au fost numite co-directoare artistice cele două fete ale sale, Eva Wagner-Pasquier și Katharina, fructul unei a doua căsătorii. După 20 de ani de exil forțat și luptă pentru adevăr, Gottfried Wagner se întoarce pentru prima dată la Bayreuth, decis să pună în lumină istoria adevărată a Festivalului. O pagină de istorie culturală a Germaniei este pe cale de a fi întoarsă definitiv.