Suntem la ora de limba ceha si ascultam imnul Cehiei. Iata ca se implinesc 6 luni de cind, impreuna cu mai multi studenti din Moldova, suntem pe tarimul Boemiei, o regiune istorica a Republicii Cehe. In fiecare dimineata, tramvaiul ne duce pina in centrul Pragai – in fata unei usi mari de lemn, pe care chiar daca cu greu – o deschidem in fiecare zi, cu scopul bine determinat de a obtine Diploma de Masterat in Economie si Finante.
Fiecare cu visuri si sperante, am intervievat citiva dintre colegii mei despre viata lor studenteasca la Praga.
Victoria studiaza la Universitatea Carolina de un an si jumatate si chiar daca s-a obisnuit deja cu oamenii si viata de aici, dificultatile le invinge impreuna cu familia prin internet.
Victoria: „In Moldova nu mi-a ramas decit tatal, restul si sora, si fratele, si maica mea – sunt plecati prin alte tari si stam pe skype. Vorbim in fiecare seara pe skype, si ne sustinem, si ne spunem problemele… Skype-ul este familia mea – traim prin skype”.
Natalia are un motiv in plus sa invinga toate problemele, intrucut la toamna va fi mireasa: „Ziua stau la ore si rezolv probleme, aflu noi modele economice, iar seara, atunci cind am o ora de relaxare, impreuna cu viitorul meu sot si cu parintii – rezolv alt model: imi planuiesc nunta”.
Comparind valorile cehilor cu cele ale moldovenilor, Carolina povesteste despre obisnuinta cehilor de a citi in public oricind au o clipa libera: „Cred ca cehii mai mult se bazeaza pe valorile spirituale, pun un accent mai mare pe cunostinte. Au o oarecare sete de a cunoaste. Acesta a fost un lucru care pe mine m-a frapat: zilnic vazind oameni cu ziarele in miina citind, cu o carte. In Moldova este mai putin acest lucru”.
Fiind straini printre cehi, adesea simtim prejudecatile lor. Victoria imi spune ca pina si profesorii isi exprima uneori, poate din neatentie, ideile preconcepute: „Suntem mai multi colegi din mai multe tari. De exemplu si ucraineni, si mongolezi si desigur lumea se uita la noi ca putin din lumea a treia, a patra, a nu stiu cita… De exemplu la un curs, un professor destul de renumit aici la facultate a facut o gluma si a dat un exemplu de situatie economica cind daca nu mai stii ce sa mai faci, angajezi pur si simplu ucraineni, care iti lucreaza la negru si dupa aceea nu ii platesti”.
Acum Natalia isi aminteste cu zimbet despre un incident cind a mers sa scrie o invitatie pentru viza si a avut de suferit din cauza ca era straina: „A fost unul care pina acum a ramas ca o mica cicatrice. Din cauza ca nu cunosteam limba ceha cind am venit aici, am fost data afara dintr-un birou de la Politia lor locala. Si a fost foarte neplacut, dar drept provocare, stii acum am inceput sa studiez ceha si chiar nu ma dau batuta”.
Pavel a fost, insa mai norocos si a avut parte de o primire mai calduroasa din partea prietenilor sai cehi: „Am fost in munti si am stat intr-o casuta pe care noi o numeam muzeu, pentru ca era o casuta facuta de o familie ceha pregatita pentru batrinete. Si acesta a fost un moment foarte interesant, pentru ca eram eu si inca 7 cehi si un spaniol. Am facut cross – country sky – 32 km intr-o zi. Uite aici chiar am vazut deschiderea oamenilor cehi: atit de primitori au fost, mi-au adus aminte de felul cum suntem noi in Moldova. Am dormit pe locul cel mai cald din casa – pentru ca dormeam chiar linga soba, am mincat mincare ceha pregatita de ei, mi-au dat schiurile lor, pentru ca eu nu le aveam si mi-au aratat locuri pe care eu nu le voi uita niciodata”.
Cind vine vorba despre planuri de viitor – Carolina zimbeste: „Deoarece sunt un economist, voi face un fel de analiza a costurilor de oportunitate: voi vedea ce pierd, ce cistig – raminind aici, ce pierd, ce cistig – plecind in Moldova si apoi voi hotari totul”.
Victoria este mai nostalgica: „Aceasta este o problema mai sensibila a sufletului meu. Pentru ca eu planific sa ma casatoresc cu un ceh si conform legii lor, trebuie sa am numai o singura cetatenie, deci daca as vrea cetatenia ceha, atunci ar trebui sa renunt la cea moldoveneasca”.
Iar Natalia este sigura de decizia pe care o va lua dupa absolvire: „Vreau acasa, vreau acasa acolo unde sunt intr-adevar asteptata, unde sunt printre ai mei. Totusi senzatia de singuratate si de straina nu ma paraseste atit cit sunt aici. Vreau acasa la parintii mei… ACASA!
