Profesorul de la Iasi, Alexandru Calinescu ne spune în jurnalul său de corespondent dacă e adevărat că in 30 de ani se vor topi toţi gheţarii de pe munţii Himalaya.
A fost o iarnă lungă şi grea, şi nu doar în România, ci şi în alte ţări europene. Prilej de a relansa controversele dintre partizanii şi adversarii teoriei încălzirii globale. Am găsit ecouri ale acestor controverse într-un număr recent din săptămînalul francez Le Nouvel Observateur. Punctele în care se manifestă divergenţele nu sînt numeroase dar sînt esenţiale pentru înţelegerea corectă a acestei probleme delicate.
S-a încălzit Pămîntul în secolul XX? În aparenţă, da, însă cu numai 0,74 grade Celsius, ceea ce este mai curînd nesemnificativ. Oricum, de-a lungul vremurilor, Pămîntul a cunoscut numeroase modificări climatice şi modificări brutale ale temperaturii. Este vinovat gazul carbonic pentru aşa-zisul „efect de seră”?
Nici aici lucrurile nu sînt clare. Mulţi savanţi estimează că între creşterea cantităţii de gaz carbonic şi încălzirea globală nu este o relaţie de la cauză la efect. Mai mult, de mai bine de zece ani se înregistrează o uşoară scădere a temperaturii pe glob.
Ce să zicem, în sfîrşit, despre previziunile catastrofice emise de partizanii teoriei încălzirii globale? Dacă le iei în seamă, ţi se face părul măciucă: diminuarea resurselor de apă potabilă, scăderea drastică a producţiei agricole, creşterea accelerată a nivelului apelor mărilor şi oceanelor, reculul biodiversităţii etc., etc. Aceste proiecţii sînt considerate nepertinente de către mulţi oameni de ştiinţă. Nici vorbă, zic ei, ca gheţarii de pe Himalaia să se topească în anul 2035 sau ca recoltele de cereale din Africa de Nord să scadă la jumătate în următorii zece ani.
Problema e că subiectul încălzirii globale a fost manipulat politic, ceea ce face şi mai dificilă o privire neutră şi lucidă. Problema protejării mediului înconjurător a ajuns să fie o miză importantă pentru anumite partide şi organizaţii politice. Că trebuie să facem cu toţii eforturi pentru a limita poluarea şi a ocroti lumea în care trăim e înafară de orice dubiu. Dar unele fenomene scapă controlului nostru. Natura şi-a urmat şi îşi urmează drumul ei. Să sperăm că ea va reuşi să se auto-regleze, infirmînd astfel scenariile alarmiste, care anunţă dezastre ireversibile.
