Ultimul sondaj de opinie, desfăşurat de CBS AXA în martie 2010 şi dat publicităţii săptămâna trecută, relevă o vizibilă stagnare a partidelor coaliţiei de guvernământ. Cel mai prost stă AMN-ul lui Serafim Urechean, care n-ar mai accede în parlament, dacă în proxima duminică s-ar organiza alegeri.
Procentele sub aşteptări ale partidelor Alianţei sugerează deopotrivă probleme interne şi un alarmant blocaj la nivelul conştiinţei publice. Au trecut aproape 9 luni de la alegerile din iulie, au fost desecretizate zeci de documente de stat din perioada guvernării Voronin, se aduc tot mai multe dovezi asupra ilegalităţilor şi crimelor comise cu prilejul evenimentelor din 7 aprilie de reprezentanţii fostei puteri, imaginea nefericitului Valeriu Boboc face turul televiziunilor, şi cu toate acestea PCRM se menţine, potrivit sondajului amintit, la un confortabil scor de 30 %, rămânând principala forţă politică a ţării.
Comportamentul vulgar şi sfidător al liderului comunist, care între două conferinţe de presă se duce să-şi refacă moralul la Karlovy Vary, nu este taxat de opinia publică. Locul 3 ocupat de Voronin în topul popularităţii oamenilor politici nu semnifică o scădere masivă a opţiunilor pro-comuniste în general.
Rezultatele sondajului sunt, probabil, destul de frustrante pentru partidele Alianţei. Noua putere a depus eforturi uriaşe pentru a salva Republica Moldova de colapsul economic, obţinând resurse financiare din Occident pentru a menţine ţara pe linie de plutire, însă acest merit, se pare, nu a fost apreciat sau sesizat de respondenţii sondajului. E vina actualilor guvernanţi care nu au ştiut să comunice mai eficient cu opinia publică. Lumea observă mai degrabă ezitările şi divergenţele din interiorul Coaliţiei decât realizările acesteia, şi începe să tânjească după „armonia” partidul unic. În plus, cetăţenii au aşteptat o ameliorare rapidă a vieţii, o dată cu schimbarea puterii, fără să cunoască situaţia dezastruoasă pe care au moştenit-o noii guvernanţi.
Există, să spunem de asemenea, o anumită autosuficienţă în sânul Alianţei, care insistă pe soluţiile liberalismului economic, însă dacă eşti un politician responsabil nu poţi să nu iei în considerare specificul electoratului moldovean, criza de identitate care îl macină, puternica influenţă rusească. Dacă nu îi vei pune azi, nu mâine, basarabeanului mai mulţi bani în pungă, ideea de reformă şi europenizare va fi compromisă, fiindcă se vor întoarce comuniştii. Sună crud şi cam cinic, dar acesta e adevărul. În Moldova nu poţi face democraţie pe stomacul gol. Pe stomacul gol poţi face doar comunism.
Pe de altă parte, rămânerea în administraţia publică locală a multor slujbaşi comunişti, mai ales la ţară – oameni care au schimbat doar steagurile, nu şi propriul nărav – îi descurajează pe cei care au votat noua putere. Fenomenul acesta se vede în numărul mare de indecişi, pe care îl relevă investigaţia CBS AXA.
Din păcate, sondajul nu conţine şi o întrebare referitoare la modalităţile de participare a partidelor la alegerile anticipate – separat sau în cadrul unor blocuri electorale. Căci dacă în urma unei asemenea analize s-ar desprinde sugestia, de pildă, că partidele din coaliţia de guvernământ ar obţine un scor mai bun venind pe o listă comună, aceasta ar putea determina o regândire a strategiilor lor şi, în general, ar reseta relaţiile în interiorul Alianţei. În acelaşi timp, s-ar precipita şi absorbţia unor partide liberale extraparlamentare, care se ambiţionează să meargă singure în alegeri, deşi sondajele nu le oferă nici o şansă.
Moldova traversează, din nou, un moment de mare incertitudine. Şi ce se poate spune fără exagerare e că o altă restauraţie comunistă – a treia în doar 20 de ani! – ar fi fatală pentru destinul european al acestei ţări.
Procentele sub aşteptări ale partidelor Alianţei sugerează deopotrivă probleme interne şi un alarmant blocaj la nivelul conştiinţei publice. Au trecut aproape 9 luni de la alegerile din iulie, au fost desecretizate zeci de documente de stat din perioada guvernării Voronin, se aduc tot mai multe dovezi asupra ilegalităţilor şi crimelor comise cu prilejul evenimentelor din 7 aprilie de reprezentanţii fostei puteri, imaginea nefericitului Valeriu Boboc face turul televiziunilor, şi cu toate acestea PCRM se menţine, potrivit sondajului amintit, la un confortabil scor de 30 %, rămânând principala forţă politică a ţării.
Comportamentul vulgar şi sfidător al liderului comunist, care între două conferinţe de presă se duce să-şi refacă moralul la Karlovy Vary, nu este taxat de opinia publică. Locul 3 ocupat de Voronin în topul popularităţii oamenilor politici nu semnifică o scădere masivă a opţiunilor pro-comuniste în general.
Rezultatele sondajului sunt, probabil, destul de frustrante pentru partidele Alianţei. Noua putere a depus eforturi uriaşe pentru a salva Republica Moldova de colapsul economic, obţinând resurse financiare din Occident pentru a menţine ţara pe linie de plutire, însă acest merit, se pare, nu a fost apreciat sau sesizat de respondenţii sondajului. E vina actualilor guvernanţi care nu au ştiut să comunice mai eficient cu opinia publică. Lumea observă mai degrabă ezitările şi divergenţele din interiorul Coaliţiei decât realizările acesteia, şi începe să tânjească după „armonia” partidul unic. În plus, cetăţenii au aşteptat o ameliorare rapidă a vieţii, o dată cu schimbarea puterii, fără să cunoască situaţia dezastruoasă pe care au moştenit-o noii guvernanţi.
Există, să spunem de asemenea, o anumită autosuficienţă în sânul Alianţei, care insistă pe soluţiile liberalismului economic, însă dacă eşti un politician responsabil nu poţi să nu iei în considerare specificul electoratului moldovean, criza de identitate care îl macină, puternica influenţă rusească. Dacă nu îi vei pune azi, nu mâine, basarabeanului mai mulţi bani în pungă, ideea de reformă şi europenizare va fi compromisă, fiindcă se vor întoarce comuniştii. Sună crud şi cam cinic, dar acesta e adevărul. În Moldova nu poţi face democraţie pe stomacul gol. Pe stomacul gol poţi face doar comunism.
Pe de altă parte, rămânerea în administraţia publică locală a multor slujbaşi comunişti, mai ales la ţară – oameni care au schimbat doar steagurile, nu şi propriul nărav – îi descurajează pe cei care au votat noua putere. Fenomenul acesta se vede în numărul mare de indecişi, pe care îl relevă investigaţia CBS AXA.
Din păcate, sondajul nu conţine şi o întrebare referitoare la modalităţile de participare a partidelor la alegerile anticipate – separat sau în cadrul unor blocuri electorale. Căci dacă în urma unei asemenea analize s-ar desprinde sugestia, de pildă, că partidele din coaliţia de guvernământ ar obţine un scor mai bun venind pe o listă comună, aceasta ar putea determina o regândire a strategiilor lor şi, în general, ar reseta relaţiile în interiorul Alianţei. În acelaşi timp, s-ar precipita şi absorbţia unor partide liberale extraparlamentare, care se ambiţionează să meargă singure în alegeri, deşi sondajele nu le oferă nici o şansă.
Moldova traversează, din nou, un moment de mare incertitudine. Şi ce se poate spune fără exagerare e că o altă restauraţie comunistă – a treia în doar 20 de ani! – ar fi fatală pentru destinul european al acestei ţări.
