Cele trei puteri ale statului sunt autonome în partidul de guvernământ. Sau sunt, mai degrabă, totuna. Guvernul, condus de preşedintele partidului democrat liberal, a fost convocat de Traian Băsescu la Cotroceni unde a stat în poziţie de drepţi sau plecată, după cum i s-a cerut, discutând necesitatea concedierilor şi a reducerilor de cheltuieli bugetare. Apoi, întreg alaiul a plecat la Palatul Victoria de unde premierul a transmis celor două camere parlamentare o propunere oficială de schimbare a Constituţiei.
Cum şi de ce ar redacta guvernul o asemenea propunere, când treburile sale pe timp de criză sunt altele, mai ales că există o comisie parlamentară pentru asta, condusă chiar de membrii PDL este neclar. Poate pentru că aşa-i ceruse preşedintele cu o zi înainte, când i-a dat câteva mutări politice în plic. Sau pentru a arăta că premierul, profesor de drept constituţional, poate fi creativ dacă i se dau timpul, motivul, constituţia şi preşedintele potrivit. Sau poate că doar pentru a demonstra libertatea de opţiune şi mişcare a parlamentarilor partidului de guvernământ unde nu ştie stânga ce face centru-dreapta. De aceea, probabil, premierul Boc susţinea că nici nu ştie că s-a constituit comisia constituţională.
Parlamentarii PDL au şi început să negocieze cu UDMR-ul ca, dacă votează propunerile de modificare a Constituţiei, să primească un număr fix de mandate în viitorul parlament unicameral. Această măsură care ar plasa inevitabil pe plan secund voinţa electorală ar urma, zice-se, să fie prevăzută şi ea în noua Constituţie. Ne întrebăm ce va mai ieşi dintre coperţile ei când vor fi larg deschise. Căci nimic nu va mai fi ca înainte în Parlamentul de buzunar care se pregăteşte.
Rămâne de văzut al cărui buzunar. Cele trei sute de fotolii ale legislativului încap cu asupră-de-măsură în holul guvernului sau în faţa sălii de consiliu de la preşedinţie. Ba chiar lasă loc şi pentru alţi invitaţi permanenţi, ca în suprapopulatele show-uri de televiziune. De pildă, pentru Agenţia pentru Integritate a cărei integritate a fost grav afectată de o recentă decizie a Curţii Constituţionale. E drept că discreta Agenţie era sensibilă la idiosincraziile şefilor şi-i vâna pe incomozi pe care, înainte de a-i târî la tribunal, îi tăvălea prin cerneala tipografică, presa (o anumită parte a ei aleasă pe sprânceană) publicând documente demascatoare, altminteri secrete.
Ar putea fi şi acesta un motiv pentru care Curtea Constituţională a decis că publicarea declaraţiilor de avere ale demnitarilor ar fi o încălcare a intimităţii. Deşi înalta instanţă constituţională i-a fost sprijin de încredere în multe situaţii, preşedintele Băsescu i-a pus gând rău că tot se pregăteşte revizuirea constituţiei. Cum şi patru dintre miniştrii care i-au fost apropiaţi lui Traian Băsescu ar trebui să se pregătească de marginalizare, pentru a submina partidul din interior. Nu e nevoie de Agenţia pentru Integritate pentru a vedea că, din vârful averilor şi puterii lor, cei patru pocnesc puşca şi cureaua lată prin sediul partidului şi îl ignoră pe dl Boc. Poate şi pentru că nu i-a întrebat nimeni la timp cum au făcut primul milion. Şi nici sub a cui declaraţie de avere l-au ascuns.
