În jurnalul său de corespondent de astăzi, William Totok ne vorbeşte despre năluca lui Felix Edmundovici Dzerjinski bântuind printre reclame.
Ce este o reclamă? Este o „activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, cîștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc.”
Definiţia oferită de dicţionare este însă şi mai largă atunci cînd descrie scopul reclamei ca o formă de „răspîndire de informații elogioase (despre cineva sau ceva)” - pentru „a-i crea renume sau popularitate”. Fiecare ştie că, de multe ori, reclamele răspîndite în publicaţii, prospecte, pe afişe sau panouri conţin doar promisiuni. Produsul elogiat, deseori, nu rezistă în faţa promisiunilor cuprinse în textul publicitar sau reflectate de iconografia reclamei. Uneori aceste texte crează impresii false, apelînd la comparaţii inadecvate şi trivializări cinice, la provocări şi chiar la bagatelizări politice.
Un exemplu pentru o astfel de reclamă condamnabilă din toate punctele de vedere poate fi văzută în aceste zile la Berlin. Întregul oraş a fost împînzit de panouri uriaşe, aparţinînd companiei de aviaţie austriacă „Austrian”. Inscripţia de pe panouri este de un cinism rar întîlnit: „Cea mai deasă reţea din Europa răsăriteană de la KGB încoace”. Punct.
Fără nici o reticenţă este comparată aici o companie de transport aerian cu poliţia politică secretă a Uniunii Sovietice. Deci cu o organizaţie care este vinovată de nenumărate crime, de abuzuri, de încălcarea sistematică a drepturilor omului. Oare compania austriacă este mîndră de acest trecut sau textierul publicitar este neinformat asupre represiunilor iniţiate şi patronate de KGB? Poate este, însă, doar o persoană absolut insensibilă faţă de fărădelegile securităţii CEKA, inventată de Felix Edmundovici Dzerjinski (Феликс Эдмундович Дзержинский)?
Indiferent cum este cel care a inventat acest text publicitar, reclama în sine este simptomatică pentru ignoranţa unor occidentali faţă de opresiunea politică din răsăritul european. Textul condamnabil al reclamei, însă, mai oglindeşte şi goana după profit al unor întreprinderi. Ele funcţionează numai în concordanţă cu acest obiectiv, renunţînd la un bun-simţ elementar, la o minimală sensibilitate faţă de victime, încercînd să stoarcă bani din orice, chiar şi din suferinţele provocate de către un aparat criminal.
