In democratiile occidentale, nimic nu se opune ca parlamentarii sa treaca dintr-un grup in altul in timpul mandatului lor. Daca in tarile Uniunii Europene, cu exceptia notabila a Italiei, lucrul se intampla relativ rar – fiind insa perfect legal - in Brazilia in fiecare legislatura o treime din deputati isi parasesc in timpul mandatului partidul pe ale carui liste au fost alesi, trecand la alte factiuni sau creand altele. Au fost chiar cazuri in care, in timpul unui mandat normal de 4 ani, unii deputati brazilieni si-au putut schimba culoarea politica de 7 ori.
S-a afirmat ca o asemenea volatilitate ar pune in cauza functionarea democratiei parlamentare. Alti politologi au argumentat insa ca, dimpotriva, tocmai asta e democratia. Daca fotbalistii au voie sa treaca de la un club la altul, cu atat mai mult au dreptul politicienii sa treaca dintr-un partid in altul. La urma urmei, daca alegatorii considera ca un politician este prea labil si neserios, atunci pur si simplu nu vor mai vota pentru el data urmatoare.
Alegatorii sunt cei care in ultima instanta decid ca : daca unii deputati gandesc independent si sunt onesti, atunci ei vor ramane la fel si daca trec dintr-un partid in altul. Asemenea schimbari de eticheta politica sunt banale in tari precum Italia sau Rusia. Totul face parte din principiile de baza ale democratiei.
Daca exista libera deplasare a persoanelor, bunurilor si serviciilor, atunci trebuie sa poata functiona si libera deplasare a politicienilor. Nu i se poate impune unui deputat care nu mai este de acord cu linia politica a fractiunii sale parlamentare sa ramana in ea pana la capat doar pentru ca a intrat in Parlament pe listele lor.
Sigur, pentru partide, acest mod de a pierde membri, putere si influenta este intotdeauna nefast. Rezultatele pot fi insa benefice pentru democratie. Astfel, in timpul precedentului Parlament European, retragerea deputatilor din Romania Mare din formatiunea de extrema dreapta, retragere produsa de faptul ca romanii se certasera cu italienii condusi de nepoata lui Mussolini, Alessandra, a dus la disparitia grupului extremei drepte si la aplauze sarcastice pentru romanii care, iesind din grup, provocasera asta.
S-a afirmat ca o asemenea volatilitate ar pune in cauza functionarea democratiei parlamentare. Alti politologi au argumentat insa ca, dimpotriva, tocmai asta e democratia. Daca fotbalistii au voie sa treaca de la un club la altul, cu atat mai mult au dreptul politicienii sa treaca dintr-un partid in altul. La urma urmei, daca alegatorii considera ca un politician este prea labil si neserios, atunci pur si simplu nu vor mai vota pentru el data urmatoare.
Alegatorii sunt cei care in ultima instanta decid ca : daca unii deputati gandesc independent si sunt onesti, atunci ei vor ramane la fel si daca trec dintr-un partid in altul. Asemenea schimbari de eticheta politica sunt banale in tari precum Italia sau Rusia. Totul face parte din principiile de baza ale democratiei.
Daca exista libera deplasare a persoanelor, bunurilor si serviciilor, atunci trebuie sa poata functiona si libera deplasare a politicienilor. Nu i se poate impune unui deputat care nu mai este de acord cu linia politica a fractiunii sale parlamentare sa ramana in ea pana la capat doar pentru ca a intrat in Parlament pe listele lor.
Sigur, pentru partide, acest mod de a pierde membri, putere si influenta este intotdeauna nefast. Rezultatele pot fi insa benefice pentru democratie. Astfel, in timpul precedentului Parlament European, retragerea deputatilor din Romania Mare din formatiunea de extrema dreapta, retragere produsa de faptul ca romanii se certasera cu italienii condusi de nepoata lui Mussolini, Alessandra, a dus la disparitia grupului extremei drepte si la aplauze sarcastice pentru romanii care, iesind din grup, provocasera asta.
