Filmul-documentar „Kapitalism-Reteta noastra secreta”, in care milionari romani precum Dinu Patriciu, Dan Vociulescu si Gigi Becali, vorbesc despre secretele care i-au facut bogati, a intrat in cinematografe la finele lunii aprilie. Mai multe ne spune In jurnalul sau de corespondent, profesorul de la Iasi, Alexandru Calinescu.
Excelentul documentar realizat de Alexandru Solomon, Kapitalism, reţeta noastră secretă, îi aduce în prim plan pe cîţiva dintre multimilionarii (în euro) din România de astăzi. Este vorba de Dan Voiculescu, George Pădure, Ioan Nicolae, George Copos, Dinu Patriciu, George Becali şi Dan Diaconescu. Regizorul îi intervievează, îi urmăreşte în manifestările lor publice dar şi în intimitate, le reconstituie biografiile, ne introduce într-o lume care, pentru omul obişnuit, este halucinantă. În contrapunct, sînt inserate imagini filmate din epoca Ceauşescu.
Oare ce-ar spune Ceauşescu, se întreabă Alexandru Solomon, dacă ar vedea cum s-a implantat şi a evoluat capitalismul românesc? Ei bine, răspunde regizorul, ar fi mulţumit să constate că printre marii îmbogăţiţi se numără foste cadre de nădeje ale partidului comunist şi foşti securişti.
Iată-l pe Dan Voiculescu, al cărui trecut de informator al Securităţii a fost dovedit, fără nici un fel de urmări. Ne conduce, afabil, prin vila lui somptuoasă, cu zeci de picturi agăţate pe pereţi. În spatele biroului impunător tronează un portret al magnatului de pe vremea cînd era mai tînăr. Are simţul familiei, şi-a trecut imperiul media pe numele fiicei sale, Camelia. E bonom, jovial, comunicativ.
Ioan Nicolae nu face niciun secret din faptul că a lucrat în Securitate. Avea strînşi, la Revoluţie, ceva bani, ceea ce i-a permis să demareze rapid afaceri extrem de profitabile. George Copos lucra, în anii ’80, în activul Uniunii Tineretului Comunist. A început, în 1990, printr-o patiserie, a investit apoi în hoteluri şi imobiliar, e patron al unui club de fotbal, a intrat, ca şi Voiculescu, în politică. Pare şi el întruchiparea cumsecădeniei, se bucură de viaţă, de soare, de valurile mării şi de iahtul său.
Trecutul dubios nu constituie întotdeauna un element relevant. Dinu Patriciu, arhitect de meserie, e un geniu al combinaţiilor financiare. A cumpărat, pe nimic, Rompetrol, a dezvoltat afacerea şi a vîndut cu bani grei firma unor investitori din Kazahstan, lăsîndu-le acestora moştenire şi datoriile imense faţă de statul român.
Gigi Becali a început de jos. Din simplu cioban a ajuns la un moment dat cel mai bogat om din România. A devenit – el, un semianalfabet – europarlamentar. Secvenţele filmate în parlamentul de la Strasbourg sînt de un haz nebun: în sala de şedinţe Becali e stingher, se plimbă de colo colo fără rost, îmbrăcat la patru ace şi cu o expresie de o candoare inimitabilă pe faţă.
Filmul are, de altfel, efecte comice extraordinare. Le provoacă involuntar protagoniştii înşişi, acolo unde – prin întrebările abile ale regizorului - ies la suprafaţă mîrlănia, grosolănia, şiretenia şi ticăloşia.
Cireaşa de pe tort e pusă de Dan Diaconescu. Averea lui e modestă, în raport cu ceilalţi – doar 25 de milioane de euro. A căştigat-o graţie postului de televiziune OTV, funcţionînd într-un simplu apartament transformat în studiou, unde Dan Diaconescu „moderează” interminabile talk-show-uri, de un prost gust indescriptibil. Vedeta media, mîndră de audienţa pe care şi-a cîştigat-o, face o declaraţie năucitoare. Dacă Ceauşescu, spune el, ar fi acceptat să existe OTV-ul şi dacă ar fi participat la emisiunea „Dan Diaconescu în direct”, discutînd cu oamenii şi, de ce nu, cu disidenţii, regimul lui nu s-ar fi prăbuşit în 22 decembrie 1989. O asemenea afirmaţie, s-o recunoaştem, te lasă fără replică. Singura reacţie normală e un rîs sănătos, eliberator.
