Traian Băsescu a luat taurul de coarne. Deşi nu era de datoria lui, pentru a atenua şocul negativ asupra unui guvern în deficit de imagine, preşedintele şi-a asumat rolul de mesager al relelor care ne aşteaptă. România are de ales între Scila şi Caribda. De comun acord cu FMI şi Banca Mondială, s-a optat pentru scăderea pensiilor cu 15 %, a fondului de salarii pentru bugetari cu 25% şi a ajutorului de şomaj cu 15%. Vor fi eliminate subvenţiile, cu excepţia alocaţiilor pentru copii şi pentru persoanele cu handicap. Peste 140.000 de bugetari vor intra în şomaj pentru a diminua cheltuielile de personal. Alternativa era creşterea TVA şi a cotei unice, ceea ce ar fi împiedicat redresarea economiei, iar populaţia ar fi fost afectată de creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare.
Măsurile anunţate de Traian Băsescu aduc o economie de 4,5 miliarde de euro la buget, în timp ce mărirea TVA şi a cotei unice ar fi adus doar 2,3 miliarde de euro. În plus România are de plătit datorii de 10 miliarde de euro. Fără aceste măsuri de austeritate România riscă să o ia pe urmele Greciei.
Economişti realişti, înclusiv cei de la Banca Naţională, socotesc că reducerea salariilor şi pensiilor este singura soluţie în situaţia în care se află România. Cu amendamentul că este târziu, că în urmă cu un an era de ajuns o reducere mai mică a salariilor. Guvernul Boc este cu spatele la zid nu doar pentru nu a luat la timp necesarele măsuri de austeritate. Se afla şi în situaţia de a achita nota plată pentru toate câte s-au târziu, prost sau nu s-au făcut de loc de către toate guvernele din ultimile două decenii.
Intr-a aici, de-a valma, privatizarile târzii şi cele frauduloase, incapacitatea statului de încasa impozitele şi taxele, evaziunea fiscală, incurajarea importului şi stimularea consumului în absenţa exportului, licitaţiile cu dedicaţie, proasta gestionare a banului public, supradimensionarea sectorului bugetar, pensionările anticipate pentru a masca şomajul, demagogia politicienilor care au promis creşteri de salarii fără acoperire, un sistem de protecţie socială, cu ajutoare, alocaţii şi subvenţii care au transformat România într-o ţară de asistaţi. Ne-am întins mai mult decât ne era plapuma şi acum a venit nota de plată.
Opoziţia şi-a facut numărul, cu mârâielile de rigoare. Ion Iliescu, autorul moral al multora din necazurile cu care se confruntă acum România, a calificat măsurile guvernului ca antipopulare, superficiale şi a fluturat steagul mişcărilor sociale. Şi cheia este la sindicate. După întâlnirea cu preşedintele, liderii sindicali au anunţat mişcări de protest. Dacă nu obţin ce vor, va fi revoluţie! Însă orice nechibzuinţă sindicală ar agrava situaţia, inclusiv prin efecte asupra cursului de schimb.
Cu sau fără guvernul Boc, asanarea economiei şi finanţelor ţării este condiţia esenţială pentru a primi bani de la FMI, fără de care ţara va intra în incapacitate de plată. Iar nota va fi şi mai piparată. Şi de plătit tot noi o vom plăti.
