În ultimele săptămâni a devenit tot mai vizibilă resurecţia curentului antidemocratic în Moldova. Şi asta proporţional, am spune, cu slăbiciunile Alianţei. Bâlbâiala oficialităţilor de la Chişinău, controversele pe tema paradei de la Moscova au provocat un val de ostilitate în rândurile populaţiei rusofone din oraşe, îngrijorată de un posibil „derapaj” al Moldovei spre NATO şi România – vechile sperietori comuniste. Ca niciodată, Chişinăul a fost invadat de însemne marţiale sovietice, de steaguri ale Rusiei şi „panglici ale Sf. Gheorghe”. A fost o demonstraţie clară de sfidare la adresa actualei puteri, trădând imaginea unei societăţi confuze şi fracturate. Decât să agite în mod inutil spiritele prin unele voci ale sale, înalt îndrituite, coaliţia liberal-democrată ar trebui să facă ceva palpabil care să apropie Moldova de Uniunea Europeană. De exemplu, să construiască ecartament european pe tronsonul de cale ferată Chişinău-Ungheni. Ce spune guvernul, ce face ministerul Transporturilor? Vorbim de un proiect strategic de maximă urgenţă. Fiindcă „sistemul” nu glumeşte, „sistemul” contraatacă.
Restabilirea lui Ion Muruianu în post, după o decizie controversată a Curţii Constituţionale, a fost un semnal mai mult decât elocvent că sistemul nu va ceda cu una-cu două. A urmat exonerarea, adică scoaterea de sub învinuire, şi restabilirea în funcţie a 24 din cei 25 de poliţişti anchetaţi pentru crime şi abuz în serviciu pe durata evenimentelor din 7 aprilie. O altă dezamăgire ne-a servit Comisia parlamentară condusă de juristul Vitalie Nagacevschi, care nu a fost în stare să identifice vinovaţi şi nu a produs decât o opinie. Comuniştii susţin că sunt de altă opinie. Adică probele adunate de comisia parlamentară nu permit iniţierea unor acţiuni judiciare. Sistemul se regrupează, speculând fragilitatea noii puteri, lipsa ei de coeziune, fermitate şi mai ales lipsa ei de clarviziune.
De câtva timp s-a activizat în mod suspect Mitropolia Moldovei. După ruşinosul episod cu distrugerea menorei evreieşti de către o asociaţie de aşa-zişi creştini, ieşiţi parcă din subteranele Evului Mediu, s-a găsit un grup de iniţiativă care vrea organizarea unui referendum pentru adoptarea „bazelor ortodoxiei” ca disciplină şcolară obligatorie. Autorul acestei idei este Valeriu Pasat, fostul deţinut politic al regimului Voronin şi ex-director SIS, stabilit la Moscova, pentru a cărui eliberare au militat în mod sincer unele ziare democratice de la Chişinău. Am văzut cu toţii, cum ar putea arăta Moldova dacă o asemenea pretenţie ce încalcă principiul libertăţii de conştiinţă garantată de Constituţie, va fi pusă în practică: procesiunea de sâmbătă, de la Chişinău, a militanţilor ortodocşi sugera mai degrabă o societate guvernată de un regim obscurantist islamic decât o ţară devotată valorilor europene. Nu de fundamentalism religios are nevoie Republica Moldova, ci de stat de drept, de educaţie civică în şcoală, de cultivarea spiritului democratic modern, de gândire liberă, de opţiuni asumate în cunoştinţă de cauză.
Comuniştii s-au radicalizat. Voronin cere desfiinţarea „Comisiei Cojocaru” ca precondiţie a dialogului. Dacă Alianţa renunţă şi la propria iniţiativă cu privire la alegerea preşedintelui prin vot direct de către cetăţeni se va putea spune că a părăsit învinsă terenul de luptă. Sondajul IMAS, dat publicităţii acum două zile, relevă acelaşi echilibru fragil: între libertate şi autoritarism balanţa tremură imperceptibil. După 9 luni de la alegerile din 29 iulie, destinul democratic al Moldovei se află încă sub un mare semn de întrebare.
Restabilirea lui Ion Muruianu în post, după o decizie controversată a Curţii Constituţionale, a fost un semnal mai mult decât elocvent că sistemul nu va ceda cu una-cu două. A urmat exonerarea, adică scoaterea de sub învinuire, şi restabilirea în funcţie a 24 din cei 25 de poliţişti anchetaţi pentru crime şi abuz în serviciu pe durata evenimentelor din 7 aprilie. O altă dezamăgire ne-a servit Comisia parlamentară condusă de juristul Vitalie Nagacevschi, care nu a fost în stare să identifice vinovaţi şi nu a produs decât o opinie. Comuniştii susţin că sunt de altă opinie. Adică probele adunate de comisia parlamentară nu permit iniţierea unor acţiuni judiciare. Sistemul se regrupează, speculând fragilitatea noii puteri, lipsa ei de coeziune, fermitate şi mai ales lipsa ei de clarviziune.
De câtva timp s-a activizat în mod suspect Mitropolia Moldovei. După ruşinosul episod cu distrugerea menorei evreieşti de către o asociaţie de aşa-zişi creştini, ieşiţi parcă din subteranele Evului Mediu, s-a găsit un grup de iniţiativă care vrea organizarea unui referendum pentru adoptarea „bazelor ortodoxiei” ca disciplină şcolară obligatorie. Autorul acestei idei este Valeriu Pasat, fostul deţinut politic al regimului Voronin şi ex-director SIS, stabilit la Moscova, pentru a cărui eliberare au militat în mod sincer unele ziare democratice de la Chişinău. Am văzut cu toţii, cum ar putea arăta Moldova dacă o asemenea pretenţie ce încalcă principiul libertăţii de conştiinţă garantată de Constituţie, va fi pusă în practică: procesiunea de sâmbătă, de la Chişinău, a militanţilor ortodocşi sugera mai degrabă o societate guvernată de un regim obscurantist islamic decât o ţară devotată valorilor europene. Nu de fundamentalism religios are nevoie Republica Moldova, ci de stat de drept, de educaţie civică în şcoală, de cultivarea spiritului democratic modern, de gândire liberă, de opţiuni asumate în cunoştinţă de cauză.
Comuniştii s-au radicalizat. Voronin cere desfiinţarea „Comisiei Cojocaru” ca precondiţie a dialogului. Dacă Alianţa renunţă şi la propria iniţiativă cu privire la alegerea preşedintelui prin vot direct de către cetăţeni se va putea spune că a părăsit învinsă terenul de luptă. Sondajul IMAS, dat publicităţii acum două zile, relevă acelaşi echilibru fragil: între libertate şi autoritarism balanţa tremură imperceptibil. După 9 luni de la alegerile din 29 iulie, destinul democratic al Moldovei se află încă sub un mare semn de întrebare.
