21 mai 2000
Faţă în Faţă. O emisiune de Nestor Ratesh.
Scandalul Adrian Costea.
Invitați: Silviu Brucan și Cornel Nistorescu.
Atenţia publicului românesc a fost absorbită săptămâna aceasta de interviurile-fluviu, acordate postului de televiziune PRO TV şi ziarului Evenimentul Zilei de un personaj, care timp de opt ani s-a învîrtit în cercurile cele mai înalte ale României, a consiliat preşedinţi şi oameni politici, a făcut şi desfăcut partide, a conceput sau contribuit la campanii electorale, fără ca să atragă vreo dată atenţia presei sau a publicului - arhetipul, exemplarul perfect al unei eminenţe cenuşii.
Omul de afaceri francez, Andrian Costea s-a implicat într-o mulţimea de lucruri şi lucrături. Unele dintre ele l-au plasat în vizorul sever al autorităţilor franceze, care l-au arestat cu circa şapte luni în urmă. L-au eliberat apoi, anchetându-l în libertate. El este acuzat de mai multe delicte penale, principalul fiind spălarea banilor. Bani proveniţi din România. Drept care magistraţii francezi şi-au extins investigaţia la Bucureşti şi Constanţa, precum şi în Elveţia, unde se pare că există nişte conturi de bancă suspecte.
Abia când această investigaţie a ajuns şi pe malurile Dâmboviţei, Adrian Costea a devenit cunoscut publicului românesc, care i-a văzut, în fine, şi chipul serile trecute. Lungile interviuri acordate au dezvăluit o mulţime de lucruri despre Adrian Costea, dar, mult mai important, despre alţii. Despre fostul preşedinte Ion Iliescu, în pimul rând, despre Teodor Meleşcanu şi Iosif Boda. Despre tot felul de figuri mai puţin proeminente. Despre sume de bani vehiculate, cantităţi uriaşe de material electoral, fotografii şi afişe, tipărite la Paris şi trecute pe şest prin vama românească. Despre un album de fotografii, menit să îmbunătăţească imaginea României la un colţ de vreo cinci milioane de dolari. Despre afaceri de tot felul, sforării de diverse calibre.
Invitaţii mei din această seară sunt domnii Silviu Brucan şi Cornel Nistorescu, doi din cei trei jurnalişti şi analişti, care au realizat interviurile, prin intermediul cărora toate acestea au devenit cunoscute publicului românesc. Vă mulţumesc foarte mult domnilor. Problema esenţială, pe care o avem cu toţii - ziarişti, ascultători, cititori, telespectatori, este de a determina, cât de multă credibilitate îi putem acorda lui Adrian Costea?
Nestor Ratesh: Dumneavoastră aţi petrecut multe ore cu acest personaj, poate aţi avut cunoştinţă de activităţile sale de mai demult, ce impresie v-a făcut? Domnule Brucan.
Silviu Brucan: „Adrian Costea e un personaj foarte complex. Eu nu cred, că el poate fi redus la postura de om de afaceri, care a venit să facă bani în România. Cred că este, în acelaş timp, un personaj ambiţios. S-a văzut acest lucru, în felul cum a operat în România. Cred că-i place şi puterea şi din cauza asta s-a apropiat de doi preşedinţi, de Iliescu şi Constantinescu. Adică prin intermediul lor el vroia să-şi exercite influenţa asupra afacerilor româneşti. Adrian Costea este un om de afaceri şi, ca atare, este format, modelat, specializat ca să câştige bani. Să scoată profit din orice afacere. De aceea n-am crezut şi nici nu pot să cred, că a venit în România complet dezinteresat, aşa cum îşi face el autoportretul. Nici cuvântul „cinste” nu cred că îşi are locul în portretul unui om de afaceri.
Capitalismul nu a fost inventat de moralişti. Şi nici de teologii eticii creştine. Nici nu a dat naştere la fundamentalişti, talibani, dar s-a ajuns în capitalismul modern occidental la nişte reguli ale jocului, transcrise în legi şi contracte, care trebuie respectate. Ei, aici e buba lui Adrian Costea. El pretinde, că a respectat toate contractele semnate. Că are dovezi. Şi dacă e aşa, justiţia franceză îl va considera nevinovat. Cât despre justiţia română, ea nu este independentă. În România nu s-a realizat încă separaţia puterilor în stat, aşa încât într-un fel vor decurge anchetele judiciare până la alegeri şi în altfel după alegeri.”
Europa Liberă: Apare el, în particular, altfel decât a apărut el la televizor?
Silviu Brucan: „Cred că da. Cred, că are o părere foarte bună despre el. Oarecum, trăieşte în lumea lui proprie, puţin ruptă de realităţi şi, aş spune, că este şi un foarte bun manipulator, aşa încât una este când stai de vorbă cu el între patru ochi, la un pahar de vin roşu, franţuzesc, şi cu totul altceva este, când face declaraţii unui ziarist sau la televiziune.”
Europa Liberă: Domnule Nistorescu, care este impresia Dumneavoastră despre acest personaj?
Cornel Nistorescu: „Adrian Costea nu cred, că este un foarte mare om de afaceri. Până în 1992 nu a făcut afaceri cu România. Anul trecut firmele sale au o cifră de afaceri: una – o sută de mii de dolari, cealaltă în jur de 700 de mii de dolari. Discut acum de cifra de afaceri, nu de profit. Nici una dintre ele nu au nici un fel de bilanţ economic depus la autorităţile franceze. În 1998, din câte ştiu, Costea a fost şi bolnav, deci a avut iarăşi un an prost. Din 1996 nu a făcut afaceri cu România, iarăşi. Are o datorie la fiscul francez şi este urmărit pentru circa două milioane 800 de mii de franci. Astea sunt informaţii bancare, pe care am reuşit să le aflăm până acum. În 1996 a fost în România.
În campania electorală, dânsul susţine, că circa un an şi ceva a făcut circa 80 de mii de kilometri prin România, timp în care a făcut 400 de mii de fotografii. Deci, n-a activat ca om de afaceri. Că un om de afaceri care bate, face 80 de mii de kilometri prin România să facă fotografii, nu prea poate să facă afaceri senzaţionale. Că un om de afaceri foarte serios stă la site-ul bancar, stă în negocieri, nu bate România să facă poze cu măicuţe, copilaşi, oi şi peisaje. Deci, mai rămâne ceva foarte subţire din existenţa financiară a domnului Costea şi care se rezumă, până la urmă, la aceste afaceri cu România, via Bancorex. Adrian Costea este un om, care a rulat doar importante afaceri cu România, din 1990 încoace. Cel puţin aşa ne arată logica şi informaţiile pe care le deţinem. Şi totuşi sunt afaceri, care ating cota de zeci de miloane de dolari.
Ca om, Adrian Costea este un tip cu un discurs cuceritor. Ştie să vorbească convingător, are un debit şi o retorică, şi o harismă stil Adrian Păunescu, Vadim, Cozma – convinge. Dar, spre deosebire de aceştea, foloseşte limbajul vestului. Şi adesea un limbaj conceptual, atunci când e vorba de discutat politica. Fapt cu care, după părerea mea, a reuşit să-i ameţească, să-i convingă, să-i domine, să-i vrăjească pe Ion Iliescu, pe Teodor Meleşcanu. Şi dacă pe Ion Iliescu înţeleg, că era străin de acest limbaj, nu-i era familiar, organic, uşor şi accesibil şi că a rămas oarecum perplex sau impresionat, sau subjugat de acest tip de limbaj, pe Teodor Meleşcanu, care, totuşi, era diplomat şi era umblat bine prin lume, şi pe Emil Constantinescu chiar nu-i înţeleg deloc. Cum au putut fi dominaţi de un asemenea limbaj? Care e preţios, poate, că înăuntrul se ascunde inclusiv buna credinţă de a ajuta.
Dar pe fond, materialele pe care ni le-a trimis, după părerea mea, sunt numai un ambalaj lingvistic şi nimic mai mult. Şi nu cred, că ne aflăm nici în faţa unui mare strateg politic, să mă ierte domnul Costea că spera ca eu să-l înţeleg şi să apreciez înălţimea ideilor sale politice. Nu cred, că are şi nu are o concepţie politică structurată. E doar un limbaj adaptat la democraţie, la economia de piaţă şi la anume patetism privind viitorul României şi cu nişte idei simple legate de ceea ce e de făcut. Şi ceea ce spunea domnul Brucan, jur că am avut acelaşi sentiment – un om, căruia îi place puterea. Ba mai mult: chiar îi place să se joace şi de-a puterea, să şi conducă. Un anume magnetism, o anumită foame de putere, de a domina, de a controla. Şi, la un moment dat, nu ar fi exclus ca să ne trezim, că el să intre în joc în scena politică şi să continue acest pariu, pe care îl are deja în mental foarte adânc înfipt.”
Europa Liberă: Domnule Brucan, Dumneavoastră credeţi ce va spus el?
Silviu Brucan: „La un moment dat, când l-am cunoscut eu la Paris, în martie anul trecut, una din întrebările pe care mi le-a pus, era ce cred eu, dacă el s-ar aventura în viaţa politică românească. Şi dacă şi-ar pune o candidatură la un post înalt. Eu i-am spus: ca să ai un punct de plecare în această direcţie, ar trebui ca, cel puţin, una din afacerile tale în România să fie productivă, pentru ţara noastră. Şi, în al doilea rând, să adopţi o atitudine mai realistă în ce priveşte potenţialul tău politic în România. Trebuie să-ţi dai seama, că există serioase prejudecăţi ale românilor faţă de oamenii de afaceri străini. Chiar şi atunci când vin din diasporă. Iar încercările unor asemenea oameni de afaceri de origine română, am avut şi un candidat la preşedinţie, în 92, au eşuat. Aşa încât, aş vrea să cobori pe pământ şi în orice caz să demonstrezi, cel puţin prin câteva exemple, că eşti în stare să aduci în România investitori francezi de marcă, pentru că asta a fost una dintre răspunderile, pe care ţi le-ai asumat, şi în faţa lui Iliescu, şi în faţa lui Constantinescu. Şi care până acuma nu s-au confirmat.”
Europa Liberă: Este foarte important pentru noi să ne ajutaţi în privinţa credibilităţii sale. El a făcut o mulţimea de dezvăluiri, care ar putea să aibă urmări de tot felul, dar mai ales politice. Să zicem, poate chiar electorale. Trebuie să-l credem? Putem să-l credem? Este el de crezut? Diumneavoastră îl credeţi?
Silviu Brucan: „Problema credibilităţii are două laturi distincte: una este credibilitatea economică, care, pretinde el, a fost sută la sută corectă. El pretinde chiar, că are dovezi pentru a demonstra perfecta lui corectitudine. Şi a doua latură este credibilitatea politică, unde aş înclina spre o apreciere fifty-fifty. Pe de o parte, afirmă o serie de lucruri şi în legătură cu Iliescu, şi în legătură cu Meleşcanu, şi în legătură cu Constantinescu, care, după părerea mea, corespund realităţii. Pe de altă parte, în special în ce priveşte rolul pe care şi-l asumă în crearea Alianţei pentru România, cred că exagerează. Cred că el nu poate să explice prin moşeala lui succesul remarcabil, pe care l-a avut această mişcare politică în România, după ce a rupt relaţiile cu Meleşcanu. Aşa încât aş spune că 50 la sută este credibil şi 50 la sută fabulează, datorită modului emphatic, în care îşi vede rolul personal.”
Europa Liberă: Ce credeţi Dumneavoastră, domnule Nistorescu, despre credibilitatea acestui personaj?
Cornel Nistorescu: „El, în fond, are probleme, după părerea mea, enorme de credibilitate. Şi vremea ne o va arăta şi cred că nu mă va contrazice. Dar în legătură cu câteva afirmaţii, mă refer la acele de natură comercială, ele s-au adeverit. A spus, că a expediat zece tiruri de afişe în România, am văzut facturile la zece tiruri şi confirmarea cu ştampilă vamală, că au intrat zece tiruri cu afişe în România. Am avut o discuţie cu dânsul, care spunea, că va da în judecată PDSR-ul şi am zis: bine, dar atâta vreme cât aţi negociat cu domnul Iliescu, de ce să daţi în judecată PDSR-ul? Mi se pare un non-sens. Şi mi-a spus: domnule, pe cele mai multe afişe era Ion Iliescu şi PDSR-ul. Şi Gheorghe Pascu era trezorerier la Cotroceni, şi era şi trezorerierul partidului şi eu dau în judecată nu o persoană, dau în judecată instituţia. Dar eu nu văzusem încă afişe Ion Iliescu cu PDSR făcute în Franţa. Ei, am reuşit să găsim cinci afişe cu Ion Iliescu şi PDSR, produse de Adrian Costea în Franţa. Deci, lucrurile pe care le-a spus din punct de vedere comercial se confirmă.
E posibil, ca din punct de vedere al legislaţiei franceze, contractele lui să fie corecte. S-au încheiat contracte pentru livrarea de motorină la 240 de dolari tona. Dacă era numai 200 de dolari, a livrat cu 240 şi a încasat bani extraordinar de buni, pace bună. El spune, că nu e interesat ce s-a întâmplat cu această motorină, dacă a ajuns în Iugoslavia, dacă a ajuns pe Lună, pe Martie sau Canal. El spune, că a livrat-o. Nu ştim, deocamdată, pentru că rezultatele investigaţiei la Constanţa nu sunt încă la îndemâna noastră şi nu le putem comenta. Dar e posibil, ca el să fie acoperit, în ciuda faptului, că din partea română există proceduri şi operaţiuni descoperite, sau incorecte şi ilegale.
El cu afişele este corect, le-a expediat în mod legal, au ajuns la vamă. El n-are nici o vină că nu s-a plătit vama, că s-a eludat legea. Deci, e greu să dovedeşti economic că Adrian Costea este nevinovat, sau vinovat. E treaba autorităţilor franceze. Fondul şi cheia problemei, care, de fapt, ar trebui să fie esenţa discuţiei de la Bucureşti, este dacă în relaţiile cu Adrian Costea s-au manipulat prioritar, ilegal, incorect bani. Şi ce e interesant, e de aflat de pe partea română dacă actele din urmă la Bancorex şi la aceste importuri sunt acoperite, sunt legale sau nu.”
Europa Liberă: De fap, ce ne interesează e mai puţin afacerea lui, cât implicaţiile politice. Pentru că alea au relevanţă cu adevărat în contextul actual. Şi cum el este contrazis, şi contrazis câte odată violent din partea PDSR-ului, e important să ştim pe cine să credem.
Cornel Nistorescu: „PDSR-ul a pierdut o afirmaţie importantă, care e neplăcut pentru domnul Năstase, care spune că nu s-au făcut afişe cu PDSR-ul la Paris şi Ion Iliescu. Iată că ele s-au făcut şi Adrian Costea nu minte. Din acest punct de vedere cred că, totuşi, responsabilitatea cade, efectiv, pe seama lui Ion Iliescu. Toate declaraţiile, că n-a ştiut, dar în acelaşi timp a făcut şedinţe foto cu Adrian Costea, nu-l scuteşte câtuşi de puţin. Şi, dimpotrivă, complică şi mai mult lucrurile şi îi măreşte responsabilitatea.”
Silviu Brucan: „Dă-mi voi să adaug eu ceva. Eu posed aici un document foarte interesant. Pentru că Adrian Costea avea obiceiul să-şi ţină fişe despre fiecare activitate a lui în România, am aici fişa numărul 38 din 7 octombrie 1996. În care se vede, că Adrian Costea nu numai că a livrat tone de afişe pentru campania lui Iliescu şi a PDSR-ului, dar s-a angajat şi în verificarea afişajului în Bucureşti. În ziua de 7 octombrie 1996, la ora 18 a făcut asta. În care se vede că în Banu, Marta şi Bălărat, Titulescu şi Griviţa nu era nici un afiş, în Bucureştii Noi – 20 la sută, în Colentina – 50 la sută. Şi are la sfârşit nişte observaţii. Spune aşa: În Bucureşti un număr considerabil de afişe au fost lipite pe coşuri de gunoi şi cu capul în jos. Este semnată de Costea.”
Europa Liberă: Din aceste note se vede, că interesul lui Costea nu era deloc strict comercial. El era realmente preocupat de eficacitatea campaniei. El era politizat, mai curând, decât interesat în banii, pe care îi face.
Silviu Brucan: „Aşa e. O părere personală: dacă Iliescu ar fi ţinut seama de sugestiile lui Costea, dacă el s-ar fi debarasat de Văcăroiu şi de elementele compromise public la ora ceea, aşa cum insista Costea să o facă, eu cred că Iliescu ar fi câştigat alegerile în 96.”
Cornel Nistorescu: „Dar nu numai Costea insista şi era o idee care circula în România. Şi care e o tehnică de recuperare de imagine, folosită peste tot în lume. Nu era o mare găselniţă, sau o mare descoperire a lui Adrian Costea.”
Silviu Brucan: „Nu. Pentru că şi eu am pledat la Iliescu pentru acelaşi lucru.”
Europa Liberă: Vorbind despre alegeri, credeţi că acest scandal poate avea, va avea repercusiuni electorale? Domnule Nistorescu?
Cornel Nistorescu: „După părerea mea, acest scandal va mişca nişte procente, inclusiv la alegerile locale, în unele cazuri. Mai ales în oraşele mari, unde votul are o anumită componentă politică. În localităţile mici - nu, pentru că acolo contează mult mai mult persoana candidatului şi relaţiile locale. Cât priveşte toamna – indiscutabil acest scandal îi crează o problemă de fond lui Ion Iliescu. Problema de credibilitate şi redeschide discuţia participării sale şi a continuării cursei pentru campania electorală. Depinde ce reacţie va naşte în PDSR după dezvăluirile de acum, cât de tari sunt autorităţile în a investiga ilegalităţile acestea.
Pentru că în cazul în care am asista la o evoluţie normală a acestor dezvăluiri, adică investigare, cercetare, dosare întocmite, parchet şi mai apoi justiţie, Ion Iliescu, dacă justiţia ar opera normal, ar avea o problemă absolut majoră. Din acest scandal nu cred, că atât de mari consecinţe şi probleme pentru alegerile din toamnă poate avea PDSR-ul în schimb. Nu cred într-un efect foarte mare asupra partidului lui Teodor Meleşcanu, în ciuda faptului, că Adrian Costea îşi arogă primatul în fiinţarea acestui partid. După acest şoc al dezvăluirii, care este, mai degrabă, şocul cunoaşterii personajului, eu cred că alianţa pentru România poate merge normal înainte şi nu se întâmplă nimica din acest scandal. Dacă nu apar noutăţi de natură economică, implicări cu bani şi poveşti de acest gen. Sigur, că atunci lucrurile se pot schimba.”
Europa Liberă: Domnule Brucan?
Silviu Brucan: „Sigur, că până la toamnă se pot întâmpla multe. Deocamdată constatăm, că afacerea cu firul roşu a avut ca rezultat pierderea a patru puncte din scorul lui Iliescu. Eu am impresia, că va mai pierde ceva puncte. Dar, aşa cum spunea şi colegul Nistorescu, aş adăuga, că am putea să avem surprize în ce priveşte configuraţia şi a partidelor, şi a personalităţilor la prezidenţiale până la toamnă. După cum aţi văzut, există în momentul de faţă, o iniţiativă, care s-a materializat în 10 oraşe din ţară pentru reactivarea politică a lui Teodor Stolojan. Mi se pare foarte semnificativ. Mai ales, că în momentul de faţă în opinia publică românească s-a creat o predispoziţie favorabilă pentru ceea ce se numeşte tehnicieni.
Fenomenul Mugur Isărescu a modificat foarte mult viziunea politică a românilor în anul 2000 şi din cauza asta, aş spune ca analist politic, că trebuie să urmărim cu atenţie ce se întâmplă atât în conducerea PDSR-ului, legat de ceea ce spunea Nistorescu, şi ceea ce se întâmplă cu cei doi tehnicieni de marcă, care în momentul de faţă sunt în topul preferinţelor politice ale românilor. Aş adăuga aici, că nici cel mai popular şi mai harismatic lider politic, după cum arată experienţa universală, nu are şanse să câştige o poziţie în stat, dacă nu are în spate o maşinărie politică. Problema, care se pune acuma, este dacă cei doi tehnicieni, de care am vorbit, vor găsi până la toamnă maşinării politice, care să considere avantajos prezentarea lor drept candidaţi.”
Europa Liberă: Evident, pentru ca să se întâmple acest lucru, mai trebuie ca aceşti doi oameni să aibă şi ambiţii politice. Şi până acuma nu a devenit clar, dacă ei au astfel de ambiţii, sau, pur şi simplu, au servit întâmplător în posturile pe care le-au avut. Vă mulţumesc foarte mult, domnilor, pentru participare.
