În ziarul Moscow Times jurnalistul Vladimir Frolov face o serie paralele politice între preşedintele rus Dimitri Medvedev şi fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov. În ciuda circumstanţelor politico-economice aparent diferite in care au condus, asemănările în obiective şi orientare strategică sunt inevitabile. De ce? Articolul este rezumat de Paul Hodorogea.
Atât Dimitri Medvedev cât şi Mihail Gorbaciov au încercat să modernizeze statul după o perioadă de declin şi stagnare, scrie Vladimir Frolov. Pentru ca să iasă din impasul economic pe care l-au moştenit, au adoptat strategii radicale. Ambii înţeleg legătura inseparabilă dintre deschiderea politică, libertatea presei şi dezvoltarea economică la un alt nivel calitativ. Ambii au încercat să pună capăt încălcării drepturilor omului şi a corupţiei din poliţie şi tot ambii şi-au dat seama de valoarea unei politici externe pragmatice, de cooperare, nu de confruntare cu Occidentul; ca să reducă povara nevoii de apărare, să faciliteze transferul de tehnologie din Vest şi să atragă investiţii străine în scopul de a crea condiţii externe favorabile pentru modernizarea ţării. Ei s-au bazat pe un cerc îngust de intelectuali ca bază de sprijin politic, ocolind mobilizarea populară în spatele cauzei lor.
Vladimir Frolov mai scrie că felul cum generatia baby boom din anii 1980 îl priveşte pe Medvedev este asemanator cu privitul unui film vechi care până acum era in alb-negru, şi tocmai a fost lansat în color.
Din fericire, Medvedev are cateva avantaje faţă de Gorbaciov: Rusia este o economie de piaţă funcţională, finanţele de stat sunt în ordine, clasa antreprenorială înmugureşte, şi ţara nu este sfâşiată de nationalism. Paralela finală se va juca în 2012, când, spre deosebire de Gorbaciov, Medvedev va avea opţiunea să devină mai mult decât un preşedinte cu un singur mandat.
