In ziarul Moscow Times, jurnalistul Vladimir Frolov trage paralele politice intre presedintele rus Dimitri Medvedev si fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov. In ciuda circumstantelor politico-economice aparent diferite in care au condus, asemanarile in obiective si orientare strategica sunt inevitabile. De ce?
Atat Dimitri Medvedev cat si Mihail Gorbaciov au incercat sa modernizeze statul dupa o perioada de declin si stagnare, scrie Vladimir Frolov. Pentru ca sa iasa din impasul economic pe care l-au mostenit, au adoptat strategii radicale.
Ambii inteleg legatura inseparabila dintre deschiderea politica, libertatea presei si dezvoltarea economica la un alt nivel calitativ. Ambii au incercat sa puna capat incalcarii drepturilor omului si a coruptiei din politie si tot ambii si-au dat seama de valoarea unei politici externe pragmatice, de cooperare, nu de confruntare cu Occidentul: ca sa reduca povara nevoii de aparare, sa faciliteze transferul de tehnologie din Vest si sa atraga investitii straine in scopul de a crea conditii externe favorabile pentru modernizarea tarii.
Ei s-au bazat pe un cerc ingust de intelectuali ca baza de sprijin politic, ocolind mobilizarea populara in spatele cauzei lor. Din fericire, Medvedev are cateva avantaje fata de Gorbaciov: Rusia este o economie de piata functionala, finantele de stat sunt in ordine, clasa antreprenoriala inmugureste, si tara nu este sfasiata de nationalism.
Paralela finala se va juca in 2012, cand, spre deosebire de Gorbaciov, Medvedev va avea optiunea sa devina mai mult decat un presedinte cu un singur mandat.
Atat Dimitri Medvedev cat si Mihail Gorbaciov au incercat sa modernizeze statul dupa o perioada de declin si stagnare, scrie Vladimir Frolov. Pentru ca sa iasa din impasul economic pe care l-au mostenit, au adoptat strategii radicale.
Ambii inteleg legatura inseparabila dintre deschiderea politica, libertatea presei si dezvoltarea economica la un alt nivel calitativ. Ambii au incercat sa puna capat incalcarii drepturilor omului si a coruptiei din politie si tot ambii si-au dat seama de valoarea unei politici externe pragmatice, de cooperare, nu de confruntare cu Occidentul: ca sa reduca povara nevoii de aparare, sa faciliteze transferul de tehnologie din Vest si sa atraga investitii straine in scopul de a crea conditii externe favorabile pentru modernizarea tarii.
Ei s-au bazat pe un cerc ingust de intelectuali ca baza de sprijin politic, ocolind mobilizarea populara in spatele cauzei lor. Din fericire, Medvedev are cateva avantaje fata de Gorbaciov: Rusia este o economie de piata functionala, finantele de stat sunt in ordine, clasa antreprenoriala inmugureste, si tara nu este sfasiata de nationalism.
Paralela finala se va juca in 2012, cand, spre deosebire de Gorbaciov, Medvedev va avea optiunea sa devina mai mult decat un presedinte cu un singur mandat.
