„Iosif Brodsky este un poet cunoscut în Moldova, cunoscut de cei care vorbesc şi citesc în limba rusă, adică de generaţia mai în vîrstă, fiindcă noi în fond şi şcolile le-am făcut cam în această limbă şi urmăream tot ce se întîmpla în lume prin intermediul acestor publicaţii. Dar în paralel citeam tot ce se scria bun, interesant, care pica la inimă, în literatura rusă. Fireşte că Brodsky a plecat din Uniunea Sovietică în 1972, doar la 32 de ani, destul de tînăr. El nu reuşise să se impună ca poet în Rusia, cu atît mai mult în spaţiul ăsta mai amplu, în Uniunea Sovietică. Deşi se ştia despre el că e un poet intimist, un poet care nu acceptă acea lirică socială-proletcultistă într-un fel, cu iz de ideologie marxist-leninistă. Dar în paralel existau şi alţi poeţi care şi ei practicau acest fel de a scrie în poezie – Ahmadulina, Voznesenski, Rojdestvenski, Rima Kazakova. Erau mulţi şi foarte buni.
Dar s-a întîmplat că, fiind leningrădean, dumnealui a renunţat să se angajeze în cîmpul muncii. Pe atunci era pedepsită această neaflare în cîmpul muncii. Se considera un fel de parazitism, tuneiadstvo. Deci pentru asta a fost judecat şi trimis într-un lagăr de muncă silnică. Asta i-a dat o doză de popularitate, dar după ce s-a eliberat fireşte că numele lui a venit mai cunoscut şi prin samizdat, nefiind cine ştie ce publicat în periodicele sovietice. Şi numele lui s-a revărsat dincolo de hotarele Uniunii Sovietice, în special în Anglia. Poeţii englezi, în special Winston Auden l-a ajutat să emigreze, probabil, şi prin relaţiile lui de rubedenie.
Plecarea lui din URSS i-a dat un plus enorm de popularitate şi din nou a sporit samizdatul, eseistica lui, poezia lui. Dramaturgie a început să scrie ceva mai tîrziu. A fost căutată de noi, cei care scriam atunci, dar şi de largul cititor. Plecarea lui era un eveniment comentat, şoşotit pe la bucătării, prin intimităţi, printre prietenii. Dar asta era şi o acţiune de cochetare cu Occidentul, pentru că puteau să-l ducă şi să-l zătrească undeva prin lagărele sovietice.
Dacă acum este cunoscut sau nu? Da, este cunoscut. Este cunoscut de către cei care citesc. Fireşte că de către cei care scriu cu atît mai mult. Mă bucură personal foarte mult faptul că se vorbeşte despre acest laureat al Premiului Nobel. A trăit doar 55 de ani. Probabil că era o fire care se căznea într-un fel, era un fumător aproape vicios, un incomod şi acolo, în Occident. E bine că a fost afişată şi o tablă memorială la Veneția, unde-i plăcea să stea, să se odihnească, şi să scrie. ”
