Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Dragostea via mail & Skype


Alexandru Călinescu
Alexandru Călinescu

Situaţii, cîteodată, sordide şi patetice, trădînd atunci, în primul rînd, spaima de singurătate şi incapacitatea de a trăi normal într-o lume ce ar trebui să fie normală.


O recentă anchetă releva faptul că mai bine de o treime dintre utilizatorii de internet s-au îndrăgostit pe site-urile de contacte amoroase, cele care facilitează întîlniri, prietenii, căsătorii ori găsirea unor parteneri vremelnici, adesea de o singură noapte. Cei mai mulţi sînt tineri între 18 şi 24 ani. Peste 35 de ani, se pare că o legătură erotică se realizează mai curînd la recomandarea prietenilor sau a rudelor; ceea ce nu este, cred, chiar atît de sigur.

„Şi ochii lor se întîlniră...”, se intitulează o superbă carte a unui mare critic, Jean Rousset. E vorba de acel moment unic, infebil, cînd privirile îşi răspund, dintr-odată, printr-o misterioasă alchimie. E aşa-numita „dragoste la prima vedere”.

Cum să-i spunem acum? Probabil, „dragoste la primul mail”. Cei doi nu se cunosc, nu s-au văzut niciodată. Fiecare, de altfel, conversează cu mai mulţi postulanţi/postulante, iar alegerea se face, adesea, prin hazard. Îşi trimit fotografiile, îşi aud vocile pe skype sau la telefon. Pasiunea se naşte, n-aş putea spune cum, în acest spaţiu virtual. Cînd se ajunge la un acord şi se stabileşte o primă întîlnire reală, „interviul de angajare”, dacă-l putem numi aşa, se petrece, de regulă, în pat. Momentul este esenţial pentru continuarea legăturii. Cei doi devin „parteneri”, se ajunge chiar la evocarea unei posibile căsătorii. Şansele sunt aici, cred, de cel mult 50%. Bărbaţii sunt, ne mai spune respectiva anchetă, sensibil mai numeroşi decît femeile în a practica acest joc erotic pe internet. În definitv, de ce nu? E o oportună modalitate de „a agăţa”, cum se spune în termeni familiari şi mai brutali.

Astfel de situaţii sînt, cîteodată, şi sordide şi patetice. Ele trădează atunci, în primul rînd, spaima de singurătate şi incapacitatea de a trăi normal într-o lume ce ar trebui să fie normală. Pentru dramele umane încerci un sentiment de compasiune; pentru aventurierii şi aventurierele de profesie nu mai găseşti nici scuze nici justificări. Lumea virtuală îi lasă, în plan afectiv, şi mai săraci decît au fost. Şi, pe deasupra, condamnaţi iremediabil la singurătate.
XS
SM
MD
LG