Mulţi dintre cei care vor fi operaţi cu coasa de premierul Boc au aflat în această săptămână de ce boli incurabile suferă. Guvernul este în mijlocul unei operaţii făcute fără investigaţii preliminare şi fără radiografie. El consultă pacientul cu bisturiul şi decide la faţa locului ce ar trebui să taie şi ce nu.
S-ar vrea cea mai însemnată reformă instituţională, dar a devenit, între timp, un caz de malpraxis administrativ şi o fază sângeroasă a unui război al vorbelor. Profesorii au aflat de la ministrul educaţiei Funeriu că participanţii la greva generală care va avea loc săptămâna viitoare sunt puturoşi şi leneşi, iar preşedintele Băsescu a vorbit despre cancerul pe care-l reprezintă salariile plătite de la buget şi pensiile de stat. Un cancer care va fi vindecat cu o singură tăietură, e drept-de topor.
Atâtea certitudini inutile şi atâtea întrebări fără răspuns! De pildă, de ce a trebuit să vină momentul falimentului pentru a fi luate aceste măsuri? De ce nu au fost scuturate de balast încă de anul trecut instituţiile bugetare? De ce sunt protejate companiile de stat şi regiile autonome? Oficialii ne-au asigurat, nu odată, că aud ceva duduind în economie dar nu ne-au spus - sunt motoarele supraturate sau implozia întreprinderilor mici şi mijlocii? Mai mult chiar, anul trecut dl. Boc ne asigura că primul semestru al acestui an va fi unul de creştere economică. S-au făcut împrumuturi consistente pentru a asigura o creştere mulţumitoare dacă nu a economiei, cel puţin a voturilor acordate preşedintelui Băsescu la alegerile prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut. A fost o investiţie eficientă.
Miliardele de euro împrumutate anul trecut au pavat cu bune intenţii discursurile oficiale şi drumul către infernul acestei veri în care bugetarii vor fi canibalizaţi pentru a menţine pe linie de plutire mecanismele statului, a cărui unică grijă este să nu-şi ude căpuşele. Singura altă măsură economică luată de guvernul este mâna întinsă pentru un nou împrumut de la FMI, gest însoţit de un rictus ipocrit de neplăcere.
S-ar părea că miniştrii cabinetului Boc au dat dovadă de exces de zel: nu au acceptat impozitarea progresivă a veniturilor şi nici mărirea TVA-ului sau a celorlalte taxe. Formula pe care au adoptat-o privilegiază circuitul banilor prin natură, iar banii, ca şi apa, străbat subterane labirintice. Prin aplicarea formulei guvernamentale se încalcă o sumă de drepturi constituţionale, dar oamenii lui Boc nu se împiedică de nişte legi când e vorba să ne forţeze să trăim bine.
Pensiile sunt considerate, oriunde în Uniunea Europeană, proprietatea de drept a cotizanţilor. Este un contract social care nu poate fi acordat preferenţial şi nici fără licitaţie, cum se întâmplă cu alte contracte. Astfel că guvernul a decis să invoce un articol constituţional referitor la securitatea naţională, text care i-ar permite nu doar să ne confişte agoniseala, banii din bănci, concediile legale şi apa caldă dar şi să ne ducă pe şantierele tineretului, să construim viitorul luminos, cântând corabia şi cârmaciul. Iar cei care spun că invocarea articolului constituţional referitor la securitate este amatoristică îi uită pe beneficiarii acestor măsuri. Neatinşi de reducerile salariale, pot participa, ca şi până acum, la privatizări, licitaţii şi atribuiri de contracte.
După atâtea economii şi împrumuturi, bugetul va avea de unde să le plătească marile tunuri. Măsurile de austeritate care lovesc în plin marea masă a contribuabililor îi feresc pe marii profitori, eternii clienţi ai puterii politice de astăzi şi, mai ales de ieri, astfel că este sigur că tot ceea ce ni se întâmplă are legătură directă cu securitatea. Securitatea naţională.
