.
Intre 22 aprilie si 15 iunie 1990, Piata Universitatii din Bucuresti a fost scena unei ample demonstratii anti-comuniste, careia i s-a pus capat in mod violent prin aducerea minerilor din Valea Jiului in capitala Romaniei, la indemnul presedintelui de atunci al tarii, Ion Iliescu. Manifestatia de protest a fost supranumita „Golaniada”, iar locul unde au avut loc (Piata Universitatii) a primit porecla de “Golania”, o referire ironica la faptul ca Ion Iliescu a spus despre protestatari ca sint golani.
In 1991, regizorul Stere Gulea si cameramanii Vivi Dragan, Vasile si Sorin Iliesiu au dat publicitatii filmul „Piata Universitatii”, o pelicula care documenteaza evenimentele ce au culminat cu reprimarea violenta a protestului.
In iunie 2010, Stere Gulea a vorbit la Televiziunea Romana despre ce anume l-a determinat sa realizeze acest film: „Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, televiziunea publica a avut [in 1990] o alta comportare deci cea de a relata obiectiv ce se intimpla. Am incercat sa adunam imagini de la oameni care filmasera cu mijloace proprii, am beneficiat de generozitatea unor canale de televiziune straine, si asta am putut sa facem atunci”.
Filmul „Piata Universitatii” a incheiat seria „A fost odata Golania” organizata la Praga de Institutul Cultural Roman de la Praga. L-am intrebat pe directorul Institutului ce anume l-a determinat sa organizeze aceasta serie.
Dan Duta: „Istoria noastra contemporana este de neimaginat fara anul 1990, fara demonstratia maraton din Piata Universitatii, asa cum e de neimaginat fara revolutia romana anti-comunista din decembrie 1989. Societatea romaneasca de de astazi este produsul acelor ani, si nu avem voie sa uitam acest lucru”.
Iata si opiniile unor spectatori cehi:
„Depresiv. Dar stiam asta, pentru ca acesta a fost efectul in toate tarile foste comuniste”.
„Acest film nu m-a surprins prea tare, pentru ca stiu ca romanii sint mai temperamentali, si reactiile lor la orice schimbare sint mai vii decit ale cehilor. In plus, in Cehia, dupa 1968, situatia a fost diferita, era mai lejera, mai blinda decit in Romania, unde situatia era foarte grava, si a fost asa pina in 1989”.
Concluzia din iunie 2010 a lui Stere Gulea, formulata pentru Televiziunea Romana: “„Asa cum este, cu limitele care au fost impuse de material, eu cred ca [filmul „Piata Universitatii] este o pagina de istorie vizuala, si e bine ca este acolo”.
Intre 22 aprilie si 15 iunie 1990, Piata Universitatii din Bucuresti a fost scena unei ample demonstratii anti-comuniste, careia i s-a pus capat in mod violent prin aducerea minerilor din Valea Jiului in capitala Romaniei, la indemnul presedintelui de atunci al tarii, Ion Iliescu. Manifestatia de protest a fost supranumita „Golaniada”, iar locul unde au avut loc (Piata Universitatii) a primit porecla de “Golania”, o referire ironica la faptul ca Ion Iliescu a spus despre protestatari ca sint golani.
In 1991, regizorul Stere Gulea si cameramanii Vivi Dragan, Vasile si Sorin Iliesiu au dat publicitatii filmul „Piata Universitatii”, o pelicula care documenteaza evenimentele ce au culminat cu reprimarea violenta a protestului.
Filmul „Piata Universitatii” a incheiat seria „A fost odata Golania” organizata la Praga de Institutul Cultural Roman de la Praga. L-am intrebat pe directorul Institutului ce anume l-a determinat sa organizeze aceasta serie.
Dan Duta: „Istoria noastra contemporana este de neimaginat fara anul 1990, fara demonstratia maraton din Piata Universitatii, asa cum e de neimaginat fara revolutia romana anti-comunista din decembrie 1989. Societatea romaneasca de de astazi este produsul acelor ani, si nu avem voie sa uitam acest lucru”.
Iata si opiniile unor spectatori cehi:
„Depresiv. Dar stiam asta, pentru ca acesta a fost efectul in toate tarile foste comuniste”.
„Acest film nu m-a surprins prea tare, pentru ca stiu ca romanii sint mai temperamentali, si reactiile lor la orice schimbare sint mai vii decit ale cehilor. In plus, in Cehia, dupa 1968, situatia a fost diferita, era mai lejera, mai blinda decit in Romania, unde situatia era foarte grava, si a fost asa pina in 1989”.
Concluzia din iunie 2010 a lui Stere Gulea, formulata pentru Televiziunea Romana: “„Asa cum este, cu limitele care au fost impuse de material, eu cred ca [filmul „Piata Universitatii] este o pagina de istorie vizuala, si e bine ca este acolo”.
