Din momentul adoptarii sale in 29 iulie 1994, constituţia moldoveneasca a fost amendată de 8 ori, dar intenţii au existat şi mai multe – în jur de 20. Unii experţi cred că frecvenţa cu care „se cizelează” legea supremă a moldovenilor este dovadă a calităţii îndoielnice a documentului iniţial, motiv pentru care optează pentru o nouă constituţie.
Este şi punctul de vedere al expertului în drept constituţional, Alexandru Arsenie, care în calitate de membru al comisiei speciale create de Mihai Ghimpu la începutul mandatului său de preşedinte interimar, a participat la elaborarea ultimului proiect de modificare a constituţiei.
Alexandru Arsenie: „Pentru că în martie 1993 în parlament a fost propus un text de constituţie foarte bun. Dar de la acest text s-a deviat foarte mult şi parlamentul agrarian în 1994 a ciopîrţit în fel şi chip acest document.”
Sunt justificate aceste opinii? Şi da, şi nu, este de părere judecătorul Curţii Constituţionale, Victor Puşcaşu: „Constituţia moldovenească este foarte bună. Dar experienţa mondială a arătat că în perioada de tranziţie, mai ales a statelor post-sovietice, în primii 15-20 de ani se introduc multe modificări în constituţie. În primul rînd, ne-am desprins de sistemul totalitar, am aderat la multe organisme internationale, s-a schimbat mentalitatea. De aceea, multe modificări au fost motivate de aceste schimbări. De ex., mandatul de arest – era prevăzut în constituţie ca să fie eliberat de procuratură, iar legislaţia europeană prevede că de un magistrat – am introdus modificarea. Tot aşa cu pedeapsa capitală sau cetăţenia. Pentru că Constituţia nu poate să reţină democratizarea unei societăţi. De aceea nu trebuie să ne mirăm că se modifică prea des constituţia. Numai că nevoia de modificare o decid politicienii.”
Totuşi, Victor Puşcaşu crede că Republica Moldova are nevoie la acest moment de o nouă reformă constituţională, şi asta pentru a se repara o greşeală produsă odată cu reforma constituţională din 2000, care, remarcă judecătorul, a zdruncinat din temelie sistemul constitutional.
Simpla revenire la alegerea preşedintelui de întreg poporul în schimbul procedurii existente, de alegere a acestuia de către Parlament, ar putea soluţiona o problemă de moment, cred constituţionaliştii, cea legată de imposibilitatea alegerii preşedintelui, dar nu va aduce după sine şi un echilibru al puterilor de care ar avea nevoie construcţia politică moldovenească. Ceea ce înseamnă că posibilitatea ca legea supremă să fie modificată din nou şi din nou nu este exclusă.
Este şi punctul de vedere al expertului în drept constituţional, Alexandru Arsenie, care în calitate de membru al comisiei speciale create de Mihai Ghimpu la începutul mandatului său de preşedinte interimar, a participat la elaborarea ultimului proiect de modificare a constituţiei.
Alexandru Arsenie: „Pentru că în martie 1993 în parlament a fost propus un text de constituţie foarte bun. Dar de la acest text s-a deviat foarte mult şi parlamentul agrarian în 1994 a ciopîrţit în fel şi chip acest document.”
Sunt justificate aceste opinii? Şi da, şi nu, este de părere judecătorul Curţii Constituţionale, Victor Puşcaşu: „Constituţia moldovenească este foarte bună. Dar experienţa mondială a arătat că în perioada de tranziţie, mai ales a statelor post-sovietice, în primii 15-20 de ani se introduc multe modificări în constituţie. În primul rînd, ne-am desprins de sistemul totalitar, am aderat la multe organisme internationale, s-a schimbat mentalitatea. De aceea, multe modificări au fost motivate de aceste schimbări. De ex., mandatul de arest – era prevăzut în constituţie ca să fie eliberat de procuratură, iar legislaţia europeană prevede că de un magistrat – am introdus modificarea. Tot aşa cu pedeapsa capitală sau cetăţenia. Pentru că Constituţia nu poate să reţină democratizarea unei societăţi. De aceea nu trebuie să ne mirăm că se modifică prea des constituţia. Numai că nevoia de modificare o decid politicienii.”
Totuşi, Victor Puşcaşu crede că Republica Moldova are nevoie la acest moment de o nouă reformă constituţională, şi asta pentru a se repara o greşeală produsă odată cu reforma constituţională din 2000, care, remarcă judecătorul, a zdruncinat din temelie sistemul constitutional.
Simpla revenire la alegerea preşedintelui de întreg poporul în schimbul procedurii existente, de alegere a acestuia de către Parlament, ar putea soluţiona o problemă de moment, cred constituţionaliştii, cea legată de imposibilitatea alegerii preşedintelui, dar nu va aduce după sine şi un echilibru al puterilor de care ar avea nevoie construcţia politică moldovenească. Ceea ce înseamnă că posibilitatea ca legea supremă să fie modificată din nou şi din nou nu este exclusă.
