29 iunie 2000
Actualitatea românească: opinii, analize, comentarii. (Moderator: Radu Calin Cristea; Comentariu: Octavian Paler).
Divorţul ca stare de spirit.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze, vorba lui Topîrceanu, reprezintă intenţia liberalilor de a divorţa defintiv de CDR. Deocamdată nimic nu este sigur, nimic n-a fost decis. Liderii liberalilor, iau in calcul acum diverse ipoteze pe care le studiază, urmînd ca o hotărîre să fie adoptată, probabil, în cursul lunii iulie. Acest lung prilej de vorbe şi de ipoteze îndeamnă la recapitulări. Povestea „căsniciei” politice a ţărăniştilor şi liberalilor n-a fost scutită de aventuri „extra-conjugale” şi de conflicte.
Ca orice căsătorie din interes, nu din dragoste, ea a inclus jurăminte şi sperjururi, certuri si împăcări, convieţuire plicticoasă, de ochii lumii, şi momente de impas. Cu ani în urmă, la instigările lui Radu Cîmpeanu liberalii au părăsit domiciliul conjugal dînd cu tifla Convenţiei şi trîntind uşa în urma lor. Erau convinşi că de unii singuri vor reuşi mai uşor să-şi vadă împlinite ambiţiile politice... Rezultatul a fost însă o catastrofă. Căci la primul scrutin, liberalii s-au trezit în afara Parlamentului. Ce a urmat, se ştie: în condiţiile de atunci s-au verificat vorbele Eccleziastului „Vai de cel singur”. După ce vreo doi ani s-a învîrtit pe la porţile Convenţiei, zicînd că vrea să se întoarcă acasă, PNL a acceptat umilinţa unei Canosa politice. Între timp, rămaşi în convenţie lîngă nişte partide minore, ţărăniştii se aşezaseră pe fotoliul principal, socotind că el li se cuvenea... Liberalii n-au crîcnit. (...)
După ce au ajuns la putere, partenerii s-au comportat ca nişte persoane libere de obligaţii. Fiecare şi-a urmărit interesul propriu. Convenţia a fost practic aproape uitată. Se vorbea de ea, cînd şi cînd, ca de un mort ilustru al cărui deces nu era oficializat. Prin unele cercuri liberale a început din nou să bîntuie dorul de ducă... Din ce în ce mai explicit liberalii le-au spus ţărăniştilor că nu mai sunt dispuşi să fie trataţi ca un partener secundar, că PNL nu se mai consolează cu rolul de vioara a doua...(...)
La ţărăniştii funcţionează de multă vreme reflexul de a-şi pune speranţele în resturile de iluzii pe care le mai poate asigura Convenţia. De aceea, pe măsură ce s-a apropiat scadenţa alegerilor, a crescut teama ţărăniştilor de a rămîne singuri. Acum, singurătatea ţărăniştilor este aproape inevitabilă. Nu cred că liberalii se vor întoarce în Convenţie, mai ales că au pus o condiţie umilitoare pentru ţărănişti: de data aceasta ar vrea ei, liberalii, să fie vioara întîia... pretenţie pe care nu cred că orgoliul ţărăniştilor o poate digera.. Probabil luna iulie va aduce oficializarea divorţului... Pînă atunci, pentru a reveni la expresia binecunoscută, asistăm la un lung prilej de vorbe şi de ipoteze în legatură cu o căsnicie politică de care, cîndva, au fost legate foarte multe speranţe...
