30 iunie 2000
Actualitatea românească: opinii, analize, comentarii. (Moderator: Radu Calin Cristea; Comentariu: Gabriel Andreescu)
O apariţie necesară – Asociaţia Foştilor Refugiaţi Politici din Romania.
„Joi, 29 iunie a fost lansata Asociatia Fostilor Refugiaţi Politici din Romania. Iniţiatorii - Adrian Niculescu si Dinu Zamfirescu au deschis conferinţa de presă prezentînd pe unii dintre membrii, personalităţi cunoscute în societatea romanească: Sorin Alexandrescu, profesor la Amsterdam şi actual consilier prezidenţial, Mircea Carp, fostul director al Vocii Americii, Victor Frunză, expulzat din Romania 1980, director al editurii care îi poartă numele, Doru Braia, fost refugiat in Germania, foarte vocal in Romania după revoluţie, editorialist astazi la ziarul „Cotidianul”, Neagu Djuvara, preşedintele de onoare al asociaţiei, refugiat la Paris, astazi, profesor la facultatea de Istorie din Bucuresti. Am numit numai persoane prezenta la întilnirea de joi.
Lista cu membrii fondatori este mult mai lungă. Sunt de recunoscut persoane despre care s-a vorbit în ultimii ani, unele implicate, într-o formă sau alta, în ceea ce s-a petrecut în ultimii ani, aici. Ioana Brătianu, din celebra familie liberală, Ariana Combes, fata doamnei Cornea, stabilită în Franţa, dar lector în ultimii ani la Cluj, Dinu Giurescu, refugiat in 1988 în Statele Unite, membru al Academiei Romane, istoric pe care îl vedem relativ des pe ecranele noastre. Scriitorul Bujor Nedelcovici, scriitoarea Sanda Stolojan, preşedinta Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului in Romania cu sediul la Paris, politologul Vladimir Tismăneanu, prezenţă constantă în presa romanească, Geza Szocs, poate cel mai cunoscut dizident maghiar, nevoit să plece la sfîrşitul anilor 80 în Ungaria.
Dar ar fi de amintit cîte ceva despre iniţiatori: Adrian Niculescu s-a refugiat politic in Italia in 1983, a lucrat acolo ca profesor de istorie, a fost corespondent al Europei Libere şi delegat al Ligii pentru Drepturile Omului. După 1989 s-a stabilit in Romania. Actualmente este profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Dinu Zamfirescu, revenit şi el în ţară după 1989 este unul dintre fondatorii Partidului Liberal. A fost ulterior in conducerea PL93 iar astazi face parte din Consiliul Naţional al PNL. Deci, iată, doua personalităţi deja foarte prezente în viaţa publică.
Această înşiruire de nume ne sugerează cîte valori romanesti au ajuns in exil şi cîte doresc să îşi ducă astazi viaţa mai departe aici. Sunt romani de succes care se integraseră în societăţi cu multe oportunităţi dar şi-au manifestat solidaritatea cu cei rămaşi acasă. Asociatia Fostilor Refugiaţi Politici din Romania este constituită din persoane originare din Romania care, citez acum din statut „s-au aflat în afara graniţelor statului roman în perioada 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 şi care au depus activitate politică publică, democratică şi anti-comunistă.” Altfel spus, asociaţia este deschisă persoanelor de cetăţenie română care au reacţionat în perioada refugiului lor politic împotriva regimului comunist din Romania.
Rostul Asociatiei Fostilor Refugiaţi Politici din Romania nu este numai de a ni se aduce aminte de cei care protestau pe străzile Occidentului împotriva regimului Ceauşescu şi de colegii lor care ne transmiteau informatii despre asta la Europa Libera, la Deutsche Welle sau la Vocea Americii. Ei şi problemele lor reprezintă un test important pentru democraţia romaneasca. Felul în care refugiaţii politici au fost primiţi după revoluţie acasă, vorbeşte enorm despre natura forţelor politice venită la putere la sfîrşitul anului 1989.
Orice om de bună credinţă ar fi trebuit să fie recunoscător acestor oameni pentru efortul lor de face cunoscut lumii libere ororile regimului Ceauşescu. Entuziasmul celor reveniţi acasă imediat după revoluţie a fost stins de duşul rege al felului în care au fost primiţi, de formula „voi nu aţi mîncat salam cu soia”. Cunosc despre elaborarea la începutul anului 1990 a unei declaratii faţă de diaspora dedicată colaborării cu romanii aflaţi în afara graniţelor. Ea a fost primită cu ostilitate tăcută de conducerea de atunci a CFSN. (...)
Adunarea Constituantă a adoptat un celebru de atunci articol 16 care suna aşa: funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia româna şi domiciliul în ţară. Deşi, cu un aliniat înainte se stipulase egalitatea deplină a cetăţenilor. În acest fel romanii care au căpătat o altă cetăţenie, devin români de rangul doi, cei care au depăşit această restructie au facut-o prin eludări ale articolului Constituţional amintit, sau prin sacrificii nedrepte. Este cazul lui Mihai Botez, fost ambasador al Romaniei în Statele Unite, Alexandru Herlea, fostul director al Departamentului de Integrare Europeană, cetăţean francez. (...)
Pînă acum am dat ca exemple excepţii, dar ce faci cu întregi categorii de persoane ? Sunt zeci de mii de basarabeni care au cerut si primit cetăţenia romana, s-ar putea ca miine sa fie zeci de mii de maghiari din Romania care s-o capete pe cea ungară. Toţi aceştia nu vor putea să îşi găsească un loc în instituţiile publice. Nu numai că justiţia romana nu a făcut să prevaleze de-a lungul timpului principiul constituţional al egalităţii faţă de restricţia impusă de articolul 16 din Constituţie, dar acest articol a şi fost întărit prin recenta lege a funcţionarului public . (...)
Constituirea Asociaţiei Foştilor Refugiaţi Politici din Romania era necesară progresului acestei democraţii.
