Scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, spectrul şomajului şi ridicarea taxei pe valoarea adugată de la 19 la 24% sunt măsuri de austeritate de o extremă duritate luate de un guvern aflat cu spatele la zid şi care plăteşte acum nu numai greşelile proprii, ci şi pe cele ale guvernelor care l-au precedat în ultimile două decenii.
Creşterea TVA a dus la explozia preţurilor dureros resimţită de cetăţenii cu venituri modeste. In plus, conflictul dintre preşedinte, care susţine revenirea la vechiul TVA şi impozitarea pensiilor sub o mie de lei, şi premier, care crede că economiile obţinute nu ar compensa plusul de venituri din mărirea TVA, au tensionat inutil situaţia. Economişti avizaţi cred a premierul ar avea dreptate. Revenirea la vechiul TVA nu va determina pe negustori să revină la preţuri mai mici. În plus, jocul cu mărirea şi micşorarea TVA riscă să decredibilizeze ţara în ochii finanţatorilor externi.
Aceeaşi economişti susţin că situaţia dificilă cu care se confruntă populaţia nu se va încheia la sfârşitul anului şi va fi simţită dureros şi anul viitor. Este vorba de economiştii care au înţeles că guvernul nu avea alternativă la creşterea taxelor şi impozitelor. Şi s-ar putea ca la anul, în căutare noi surse de venit, guvernul să fie silit să apeleze la alte măriri. Pentru a preîntâmpina această perspectivă sumbră ar fi nevoie şi de alte soluţii, în completarea creşterii TVA.
Una ar fi combaterea sau măcar strunirea evaziunii fiscale, evocată de Daniel Dăianu. Economist avizat şi fost ministru de finanţe, omul cunoaşte subternalele economiei româneşti, ştie despre ce vorbeşte. Însă de măsurile pe care le propune se cam sparie gîndul. Ar fi vorba de un fel de „lege marţială”. Insă o astfel de „lege” aduce a război. N-ar fi prea mult? Nu, susţine Daniel Dăianu. Criza economică este echivalentă unui război. Iar în zona evaziunii fiscale ar concentra toate tarele societăţii româneşti: hoţie, legături nepermise între stat şi domeniul privat, lipsa de onestitate a funcţionarilor publici, corupţie.
Vama şi Garda Financiară sunt două instituţii care probează că sistemul este profund corupt. Şi cu asta economistul pune degetul pe rana disoluţiei autorităţii statului incapabil să incaseze impozitele cuvenite. Aşa se face că veniturile fiscale ale României sunt inferioare cu 7-8% mediei europene. Pentru a lupta cu flagelul marii evaziuni fiscale ar fi necesară definirea ei prin lege ca atentat la securitatea economică a ţării. Insă corupţia fiind transpartinică ar fi nevoie de voinţa intregii clase politice. Iar aici economistul este sceptic. Sunt interese prea mari pentru ca parlamentarii să voteze legea care să strunească marea evaziune fiscală. Îi vede cineva pe parlamentarii care au votat legea pentru castrarea Agenţiei Naţionale de Integritate, ca să-şi fereasca averile dobândite în timpul exercitării mandatului, votând o lege măcar pentru ţinerea sub control a marii evaziuni fiscale din economia subterană? Nici eu! Şi aici e problema. Iar viitorul României pare la fel de negru ca economia subterană!
