Sideranta amnezie a românilor

S-ar zice că nu ne-a fost deajuns circul mediatic din ultima vreme, cu interminabila înmormîntare în direct a Mădălinei Manole şi cu prestaţiile în care nu mai poţi desparte comicul de penibil ale lui Dan Diaconescu. A venit, după ele, exhumarea Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, alt prilej de vorbărie şi de ipoteze abracadabrante. Rudele Ceauşeştilor au cerut demult exhumarea însă, din motive obscure, autorităţile au aprobat-o abia acum. Această îndelungă amînare a întreţinut speculaţiile cum că rămăşiţele lor pămînteşti nu s-ar afla în cimititrul Ghencea. Primele constatări făcute de familie infirmă însă această variantă. Rămîne totuşi de neînţeles de ce s-a tărăgănat atît de mult efectuarea acestei operaţii. Va urma testul ADN după care, aşa cum a declarat Mircea Oprean, ginerele Ceauşeştilor, aceştia vor fi înmormîntaţi creştineşte, cu preoţi şi tot ce se cuvine.

Şi acest lucru e de mirare, întrucît Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost atei convinşi, remarcîndu-se în plus şi prin dărîmarea unor biserici în Bucureşti şi în alte oraşe. Deshumarea a fost transformată în eveniment, ceea ce le-a permis unor lideri politici – Corneliu Vadim Tudor, spre exemplu – şi unor comentatori să elogieze personalitatea geniului Carpaţilor, mare patriot, mare lider mondial şi înţelept conducător al României. S-a mai presupus, nu fără temei, că înmormîntarea religioasă a Ceauşeştilor ar putea provoca o impresionantă manifestaţie populară, semn al preţuirii pe care masele largi o au faţă de foştii lor conducători iubiţi.

Cîteva zile mai tîrziu, un sondaj realizat de un institut de sociologie venea să confirme această presupunere. Un procent zdrobitor dintre cei chestionaţi îl regretă pe Ceauşescu şi peste 40% l-ar vota dacă alegerile prezidenţiale ar avea loc în acest an. Rezultatele sondajului sînt siderante. O primă explicaţie ar fi criza prin care trece România şi măsurile de austeritate puse în aplicare de preşedintele Băsescu şi de guvernul Boc. De altfel, sondajul indică şi o scădere vertiginoasă a popularităţii lui Traian Băsescu şi a încrederii în partidul aflat la guvernare, Partidul Democrat Liberal. Explicaţia este cu certitudine valabilă dar nu şi suficientă.

S-ar părea că o bună parte a poporului român a fost lovită de amnezie. Uitate sînt foametea, întunericul, frigul şi mizeria din vremea lui Ceauşescu, uitate omniprezenţa sinistră a Securităţii, crimele şi abuzurile comise de un sistem poliţienesc, lipsa unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Tinerii de astăzi se justifică, slabă scuză, afirmînd că nu au trăit acele vremuri şi că, în consecinţă, nu ştiu cum stăteau lucrurile. Oamenii maturi chiar nu au însă nici o scuză. Alterarea pînă la dispariţie a memoriei e un fenomen trist şi în cel mai înalt grad îngrijorător. Refuzăm să ne asumăm trecutul recent şi ne hrănim cu iluzii şi neadevăruri. E semnul gravei crize, nu economică ci morală, prin care trece societatea românească.