Legislatorii care au adoptat în anul 1994 Constituţia Republicii Moldova au calificat participarea cetaţeanului la vot ca pe un drept şi nu ca pe o obligaţie. Acest principiu a funcţionat impecabil pînă în 2005, cînd trei scrutine locale anticipate consecutive nu au fost validate în Chişinău din cauza cotei de participare sub pragul prevăyut de lege. Absenteismul i-a determinat pe legislatori să reducă pragul de participare necesar pentru validarea scrutinelor şi asta a permis alegerea, în 2007, a liberalului Dorin Chirtoacă în funcţia de primar de Chişinău în urma turului doi al unui scrutin ce a întrunit participarea a doar 36 la sută din alegători.
Reducerea pragului de validare este abordarea pe care s-a mers şi în cazul referendumului constituţional programat pentru luna septembrie a acestui an. Adversarii acestei idei spun că astfel sînt devalorizate rezultatele referendumului înainte ca acesta să se fi produs. Ar fi oare votul obligatoriu o soluţie salvatoare care ar împăca taberele adverse? Cei mai mulţi experţi consideră că pentru Moldova nu e modalitatea cea mai potrivită.
După părerea lui Alexandru Arsenie, unul dintre experţii constituţionalişti din mediul academic, votul obligatoriu ar clătina docrina pe care se bazează sistemul electoral moldovenesc: „Acesta este un drept fundamental al omului, iar dreptul fundamental este subiectiv – vrea, omul face studii superioare, nu vrea – nu face. Dar datorită importanţei deosebite a acestui drept – dreptul de vot, unele ţări civilizate au cerut oamenilor să voteze. Această idee apare şi în doctrina noastră. S-a discutat, de exemplu, să fie introdusă obligativitatea cel puţin la nivel local. În comisia pentru reforma constituţională constituită prin decretul preşedintelui Ghimpu am discutat despre asta, dar am ajuns tot la aceia – este un vot subiectiv şi nu putem să-l impunem.”
Directorul IPP, Arcadie Barbaroşie crede că votul obligatoriu ar fi o strategie contraproductivă de natură să vicieze rezultatele alegerilor în loc să devină o pernă de oxygen: „După mine este mult mai important ca cei cărora le pasă să participe la alegeri, pentru că ei votează conştient. Cel căruia nu-i pasă, votează la întîmplare şi atunci soarta scrutinului poate fi decisă de unii care votează astfel. Chiar n-aş vrea ca soarta ţării să fie decisă de un alegător pentru care contează mai mult o bere şi un frigărui.”
Dacă se doreşte participarea cetăţenilor, există modalităţi mult mai eficiente de încurajare decît votul obligatoriu, crede Arcadie Barbaroşie: „Este mult mai important ca statul să asigure acces nediscriminatoriu la vot, accesul la surse de informaţie pentru toţi concurenţii, educaţie civică în şcoli, dezbateri publice la tv, alte metode de stimulare a participării la vot. Dar să-l aduci pe alegător cu biciul la urnă, asta nu este o soluţie bună. Sigur se poate de formulat întrebarea - da în ce măsură rezultatele sunt legitime dacă a participat doar 10 la sută din populaţie. Răspunsul meu este: da, sunt legitime, pentru că au participat cei cărora le este interesantă soarta ţării.”
Deoarece votul este o expresie a încrederii în sistemul politic, decizia de a nu vota, conchid comentatorii, este una din puţinele modalitaţi la îndemîna cetăţenului de a-şi exprima atitudinea faţă de ineficienţa guvernării.
