De când a schimbat conducerea Televiziunii Române, Traian Băsescu îşi trăieşte visul în direct. El poate veni acum la ore de maximă audienţă pentru a face pe măsuţa studioului 4 un consult complet al stării naţiunii. Ceea ce însă părea mai an doar un consult de rutină, să vadă dacă lozincile nu i-au înroşit gâtul sau înfundat urechile naţiunii, a început să semene tot mai mult cu o autopsie.
Naţiunii nu îi e bine, a constatat preşedintele în cea mai recentă apariţie televizată. Stă cu mâna întinsă şi parcă fără puls, cerşind împrumuturi pentru a plăti salarii şi pensii. Numai o naţie de mâna a doua face asta, spune Traian Băsescu care crede că românii care au ales să plece sunt de două ori de lăudat- o dată pentru că au apelat la beneficiile statutului de european şi au exportat problemele sociale şi economice ale României până în Germania sau Marea Britanie. În al doilea rând, pentru că au degrevat bugetul de stat de cheltuieli de ajutoare sociale pe care nu şi le poate permite.
Cei vizaţi sunt medicii care, constată preşedintele, oricum nu ar fi plătiţi cum trebuie în România. Lor li se alătură şi miile de profesori convertiţi la cultivarea căpşunilor sau la educarea caprelor, inginerii care pleacă să muncească pe şantiere germane cu nume greu de pronunţat, zecile de mii de meseriaşi care preferă să construiască prima casă în Belgia. Pentru a nu mai vorbi despre nenumăraţii artişti care pleacă fără regrete dintr-o ţară care a reuşit să pensioneze doi dintre cei mai mari dirijori din ultimele decenii în interval de un an. E drept că erau prost plătiţi şi ar fi putut emigra.
Este pentru prima dată când un oficial priveşte cu seninătate exodul de tinereţe, pricepere şi educaţie, fără a-şi pune problema ce ar trebui făcut pentru a stăvili viitura. În ultimii ani au plecat - şi n-au mai venit -, peste 10000 de medici. Anul acesta, susţin reprezentaţii breslei, se pregătesc să mai plece 10 000, probabil încurajaţi de buna părere pe care o are preşedintele faţă de emigranţi. Pentru oligarhia politică, plecarea medicilor nu stârneşte regrete şi e de înţeles de ce. Politicienii au şansa să-i regăsească în saloanele spitalelor din Austria sau Germania, ba chiar să fie operaţi de aceştia. Iar când vorbim despre calitatea serviciilor medicale din Europa occidentală ar trebui să surâdem complici pentru că, într-o proporţie destul de consistentă, medicii români au grijă să le păstreze standardele.
Printre milioanele de români care aplică singurul program guvernal care funcţionează - adică migraţia în spaţiul european, cu tot cu probleme economice şi sociale - se numără şi cei peste o sută de mii care au ajuns în Marea Britanie. Afirmaţiile preşedintelui Băsescu au zgândărit această rană administrativă a sistemului de protecţie socială britanică. Imigranţii care ajung acolo primesc alocaţie pentru copii, ajutoare pentru locuinţă şi alte forme de asistenţă. Mulţi emigranţi au descoperit că e mai convenabil să fii întreţinut în Londra decât angajat în ţara de origine.
Nu e de mirare că la examenul clinic, naţiunea este îmbătrânită, lovită de anemie, amnezie, reumatism şi deprimare. Sunt bolile netratate ale unei perioade în care medicii care ne-ar fi putut vindeca au fost forţaţi să tacă sau să plece.
