In Romania sustinatorii si adversarii Fondului Monetar International nu sint despartiti de falii ideologice, ca in alte tari, taberele, si in aceast caz, ca in multe dintre dilemele publice se plaseaza in functie de simpatiile si antipatiile fata de Traian Basescu. Pe de alta parte Traian Basescu insusi nu a fost mereu un prieten al FMI, ba dimpotriva in 2005 cind a venit la putere nu a avut nimic impotriva ruperii relatiilor cu Fondul.
Or, economia romaneasca s-a prabusit nu doar din cauza pietelor externe, ci si din cauza consumului exagerat si a cresterii aparatului bugetar, care au avut loc din 2005 pina in 2008 si care ar fi fost tinute in friu daca Romania ar fi pastrat acordul cu FMI. Acum presedintele Traian Basescu spune ca doar o tara de mina a doua cere bani de la institutiile internationale pentru a plati pensii si salarii, recunoscind implicit incapacitatea Romaniei de a se administra eficient.
Practic in Romania adversarii declarati ai Fondului Monetar International au fost mereu nationalistii de toate felurile, deopotriva politicieni de stinga, antireformisti, sau de dreapta, libertarieni convinsi, dar si analistii economici independenti, fiecare cu argumentele sale, adesea formulate fara a tine cont de posibilitatile economiei interne. Astfel liderul neoficial al liberalilor, afaceristul Dinu Patriciu socoteste ca economia trebuie lasata libera si ca nu se intimpla nici o nenorocire daca datoriile Romaniei cresc peste masura. In plus in viziunea liberalului roman expertii de la FMI „traiesc intr-o lume teoretica” si „nu stiu nimic despre economia tarii, ceea ce-i face extrem de periculosi in relatia cu guvernul, care nici el nu vrea sa faca reforma cu adevarat”.
De partea cealalta socialistii sint impartiti: fostul premier Adrian Nastase sustine ca Romania are nevoie de FMI pentru a iesi din criza economica, in vreme ce discipolul sau actualul lider al stingii, Victor Ponta a spus pe nerasuflate ca „relatia cu FMI este nociva”, fiindca sustine un guvern „incapabil”. Socialistilor le e frica sa spuna mai mult, dar analistii economici cu radacini de stinga explica fara ocol ca in istoria sa recenta FMI s-a bazat mai mult pe protejarea creditorilor occidentali, decit pe ajutarea populatiilor tarilor aflate in criza.
Logica acestor explicatii merge chiar mai departe dupa modelul lui Joseph Stiglitz, cistigatorul premiului Nobel pentru economie din 2001, care sustine ca tarile care au apelat la sprijinul FMI nu au reusit sa se dezvolte in mod sustinut, in timp ce China, care s-a bazat pe decizii proprii, devine motorul globalizarii.
Detractorii Fondului Monetar International nu pun, insa, nici macar in paranteze care au fost costurile colaterale ale dezvoltarii Chinei si nici nu fac o incursiune in traditia economiei de piata romanesti pentru a vedea ca blocajele sint sistemice si incurajate de mentalitati paguboase. De fapt in ultimii 20 de ani toate progresele facute de Romania au avut loc sub directa supraveghere a Occidentului, care i-a conditionat accesul in Uniunea Europeana si NATO de punerea in practica a reformelor economice si politice. Marile privatizari si trecerea efectiva a Romaniei in rindul statelor cu economie de piata s-au facut sub ochiul vigilent al Fondului Monetar International. La fel ca si Banca Mondiala, FMI a fost creat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial de comunitatea internationala sub proaspata amintire a Marii Depresii din anii ’30.
Acum la 80 de ani de la marea criza economica, FMI este institutia care ghideaza statele falimentare pe calea iesirii din impas cu ajutorul reformelor si a imprumuturilor. Programul de asistenta financiara acordat de Fondul Monetar Romaniei este de 13,6 miliarde de euro, din care 10 miliarde au ajuns deja in tara.
